Eu, ca un minunat angajat ce sunt al plantatiei anonime, mai vin din cand in cand cu masina la acest minunat loc si sunt nevoit sa trec de bariera securizata al perimetrului mai sus amintit.

Acum, la aceste bariere lucreaza personal al unei firme de securitate ce nu merita amintita, personal pe care il vom numi de acum incolo, batengard, portar, gigica, gelu, Ionel, Dorel si alte variatii care ne-or veni la degete.

Existenta acestor aratari (deja am facut o variatie) in poarta plantatiei sunt direct dependente de faptul ca barierele nu sunt automate, nu exista carduri de acces, ci barierele se ridica prin apasarea unui boton magic aflat in cosmelia lui Gigel care pazeste bariera.

Batengarzii astia sunt de trei feluri:

- Gigelul miserupist – de care imi place cel mai mult. Nu se stie niciodata pe ce baza da drumu unor masini sau le blocheaza pe altele, exista posibilitatea ca acest tip de Gigel sa fie dotat cu memorie vizuala si sa isi dea seama ca anumite masini intra in fiecare zi, si daca intra in fiecare zi si ies in fiecare zi, sansa ca acea masina sa fie una capcana dotata cu bomba ca in stirile despre fisia Gaza, este una destul de mica, prin urmare masina respectiva nu prezinta un pericol. Ideea este ca Gigelul miserupist deschide bariera fara sa mai iasa din cosmelie, fara sa te intrebe de sanatate, fara sa ii mai arati legitimatia .. fara nimic. Este fie extrem de lenes, fie putin istet, fie ambee, oricum ne place.

- Portarul actor -este de nivel mediu. Aceasta specie iti da impresia ca stie ce face, si te intreaba ce e cu tine prin perimetrul lui … fara sa iti dea impresia ca ar vrea sa iti dea voie sa intri cu masina in parcare. Acest tip de Ionel asteapta fie sa ii arati legitimatia care arata ca muncesti in zona, fie asteapta o explicatie gen “sunt de la celalalt sediu” sau “sunt in vizita” ori o variatiune a acestora, chiar daca a mai auzit aceeasi explicatie de la vreo 100 de insi si ieri. Iti creeaza impresia ca nu te-a oprit degeaba, ca isi face treaba si ca explicatia ta este una foarte originala, impresionanta si ca de abia asteapta sa iti deschida bariera. Viata lui este un teatru si asteapta aceelasi nivel de actoricie si de la tine. Exista riscul sa nu te ridici la inaltimea impersonarii pe care o accepta el, si sa iti refuze pe un ton sec intrarea.

- Portarul vigilent – ultima categorie si cea mai periculoasa. Portarul vigilent a trudit o viata intreaga sa ajunga unde este. A absolvit cu greu 8 clase, si a urmat o cale initiatica in viata care i-a permis accesul la inaltul rang de portar la bariera (pentru ca stim cu totii nu oricine poate ajunge acolo asa direct, ai nevoie de niscaiva dorinta interioara si o pasiune acerba pentru acest domeniu), iar acum isi ia datoria in serios, nu doar pentru salariul exorbitant pe care il primeste, cat pentru nevoia extraordinara de iti arata cunostiintele lui de securitate si puterea cu care a fost investit de catre te miri ce patron de firma (de securitate).  Faptul ca de el depinde intrarea ta intr-un anumit spatiu, ii confera  atat o aura angelica, precum a Sfantului Petru ce vegheaza la poarta raiului, cat si demonica precum a lui Cerberus. El este adevarul si dreptatea, alfa si omega, zero si unu. Este greu sa intelegi viata portarului vigilent intrucat sufletul lui relationeaza cu adevaruri supreme si filosofii autentice despre viata. Viseaza in sinea lui, sa ajunga Gigel la o institutie importanta (gen o banca sau la NASA de ce nu), unde sa aiba in dotare un spray cu piper si un baston, si unde sa poata refuza accesul oricui printr-un interfon, fara a se mai ridica de pe scaun si fara ca intrusii sa ii vada fata. Situatia ideala pentru portarul vigilent este sa nu intre nimeni in perimetrul asigurat de el, pe sistemul, nu e nimeni in parcare – obiectivul meu este asigurat – suntem cu to(n)tii in siguranta.

Am vazut ca exista tastaturi mari, mici, medii, drepte, curbate, rupte, cu cateva butoane extra, cu multe butoane extra si cu obscen de multe butoane extra, moi si tari, zgomotoase si tacute, cu o cursa a tastei lunga sau scurta, cu becuri verzi portocalii sau albastre, din plastic si chiar de metal.

Astazi dupa o lunga ucenicie, tastatura mea Microsoft de la munca a fost inlocuita.
Nu pentru ca as fi avut nevoie neaparat de o alta tastatura, nu pentru ca am dat de mai multe ori inghetata pe ea, nu pentru ca am si abuzat-o in nenumarate randuri cand nu mi-a convenit ceva si s-a trezit cu cate un Enter dat din fundul gradinii de undeva. Nu. Ci pentru ca incepea sa ma enerveze la maxim zgomotul.

Nu tin minte exact de cand o am. Sa fie totusi mai bine de un an. Ideea este ca am tastat atat de mult la ea, incat daca treceam un anumit prag de viteza in tastat, devenea extrem de zgomotoasa, si scoate un scartait cel putin enervant. Si da, am fost rugat de mai multe ori sa tastez ceva mai “incet”.

Evident ca un mic geek-interior ce sunt mi-as fi dorit un Logitech in schimbul minunatei Microsoft, dar baietii de la IT nu aveau asa ceva in dotare pentru publicul larg, prin urmare am fost nevoit sa accept asa ceva ->

Da, este o tastatura HP, fara butoane media, fara beculete in exces, fara slidere de zoom, fara nimic fancy. Este in schimb, silentioasa. De abia ma pot eu auzi tastand ceea ce este bine. Sunt curios cat o sa tina avand in vedere ca eu chiar …. scriu… mult.

• Za company will block websites it deems as inappropriate for business purposes, but the fact that access to certain sites is not blocked does not imply that it’s permissible to visit that site. Attempts to access these sites are logged and may be monitored (where applicable by local law).

Hai lasa-ma, eu pana acum nu am vazut nici un site blocat de aici … merg si pornurile (pe care am ajuns din greseala evident).

• It is not acceptable to use Za Company’s Internet connection for conducting personal business, downloading software (unless required to perform job functions), playing games, engaging in any illegal activities, gambling, accessing offensive material (including, but not limited to pornography) or for personal gain.

Ca ce ? )

• File transfers via instant messaging (IM) are not allowed.

Na drace … vorba lu sor’mea … pai daca nu sunt allowed atunci de ce nu le blocheaza ?

• All visitors or employees shall sign a log book prior to gaining access to restricted IT areas at Za Company’s.

Am fost in camera serverelor de multe ori si nu am semnat nici un log book.

Etc, etc ,etc … eu cand le-am spus astora ca eu am incalcat toate regulile din documentul privind Politica IT a firmei au ras … si eu am ras de ei ca nu ma cred …

Note to self … smoking and running in the same time does not make Mi happy or healthy for that matter.
Drinking and running … now that’s a new one to try.

P.S. Speechurile motivationale sunt lipsite de noima de cele mai multe ori.

O bucuresteanca de 104 ani asteapta de doi ani ca functionarii Casei de pensii sa-i recalculeze o pensie de urmas jalnica, de 148 de lei noi. Probabil ca acest caz ar fi fost ingropat daca, la cei 104 ani ai ei, Maria Dumitriu n-ar avea mintea la fel de limpede ca a unui om de-abia iesit la pensie. S-a incapatanat sa i se faca dreptate si, cu ajutorul fiicelor, a facut memorii peste memorii pe la Casa de pensii a sectorului 1. Din 2005 si pana acum, nici unul dintre functionarii Casei nu s-a obosit macar sa-i trimita un raspuns, daramite sa-i mai dea si dreptul cuvenit.

via ziare.ro

Vorba lu sormea … cred ca mai bine ar trebuii sa vorbeasca cu moartea sa isi recalculeze programul. Uite asa pensionarii astia nu ii lasa in pace pe oamenii atat de ocupati de la Casa de pensii, vorba aceea, ei nu ar trebuii sa se ocupe de pensii ci de alte “probleme”.

In urma a mii de dascali care pleaca din invatamant raman elevi dezorientati. Dan Bogdan, un tanar aflat la inceput de cariera pedagogica, a renuntat dupa doi ani din cauza banilor. In 2003, cand a plecat din invatamant, avea un salariu de 330 de lei.Banii i-au dat dureri de cap si lui Daniel din Bistrita, fost profesor de biologie, care a renuntat la elevi pentru a lucra in domeniul transporturilor, in SUA. Aveam un salariu de 600 de lei, in conditiile in care predam la doua scoli, in doua sate diferite. Sa-mi pun internet acasa, cu 40 de lei pe luna, era un lux.

Pai normal ca pleaca cand au salarii gen 330 de lei sau 600 de lei pentru alergat intre doua sate. Am inteles ca se lucreaza sa le dea mai multi bani, insa totusi … Asta se intampla in cazul multor absolventi care inca din timpul studiilor se orienteaza spre alta profesie vazand cu ochii lor salariile precum si de cate pile interventii si bani au nevoie spre a ocupa un job in campul in care studiaza. In cazul profesorilor spre exemplu ar fi oportunitati, insa la salariile alea din care nici macar nu poti sa supravietuiesti, mai bine te apuci de taximetrie. Ma intreb oare cum au de gand iubitii nostrii palarmentari sa aduca un expert in IT sau un chimist de profesie sa predea cateva ore in cadrul unei scoli pentru a dezvolta gama notiunilor fixe predate atatia ani la rand, din moment ce profesorii de clasa renunta la educatie pe capete ?

In fine, azi am avut o prezentare la Realkredit Denmark. Am impresia ca a mers bine. In opinia mea chiar au nevoie de ajutor, la felul cum arata site-ul lor (www.rd.dk). Vom trai si vom vedea .. .