Insa ele sunt, fara doar si poate pericole pe orice drum public pe care se circula cu mai mult de 50 km/h.

Asa ca am o idee. Nu ai voie cu caruta in afara localitatii. Vrei sa iti cari cocenii de la vecinu’ Vasile la tine in curte, foarte bine. Dar daca vrei sa iti cari fan de la vecinul Ionel care sta la 15 km de tine, nu e OK. O caruta pe un drum european unde se circula cu 100 km/h (lejer) este un magnet de accidente.

S-a fluierat si injurat din primul moment cand echipa Frantei a intrat pe teren. Nu inteleg. Ii uram de moarte pe francezi si nu ne dorim sa jucam cu ei pe National Arena ? Atunci ce vrem sa facem? Sa stam cu echipa nationala pe noul nostru super stadion si sa ne uitam la stele? Pot sa inteleg fluieraturile, huiduielile si poate chiar si injuraturile atunci cand un adversar faulteaza un jucator roman. Dar nu inteleg ce rost au onomatopeele cand acel jucator doar ce a intrat pe teren, sau cand i se canta imnul national. Sau cand a incercat un sut pe poarta “ta”. Sunt totusi jucatori profesionisti, nu se intimideaza la asa ceva.

Erau nemultumiti de arbitru

Orice facea arbitru era gresit. Nu a vazut ceva, sau a vazut ceva ce nu trebuia sa vada. Si la fiecare 2 secunde se auzea cate o injuratura destinata arbitrului.

Erau nemultumiti de echipa Romaniei

Precum batranii ce si-au trait perioada “de aur” in anii comunismului, majoritatea microbistilor romani au ramas blocati in gloria pe care echipa Romaniei a cunoscut-o cand jucau Hagi, Gica Petrescu si Dorinel Munteanu. Refuza sa inteleaga ca acei jucatori nu mai joaca, ca sunt altii acum (mai buni sau mai putini buni) si ca au aparut pe plan international foarte multi jucatori mult mai valorosi decat ce poate sa ofere Romania acum.

Pe National Arena suporterii romani (cel putin cei din jurul meu) nu au scapat nici o oportunitate sa injure romanii. Piturca nu stia ce facea, Tanase era un prost, Banel nu alerga destul, Marica era un lenes. E adevarat, echipa Romaniei nu mai e ce a fost candva. E in alt punct, e altceva, get over it! Poate candva va fi mai buna, dar momentan nu e. E la mintea oricarui microbist asta.

Mai mult decat atat sunt sigur ca 99,9% din cei prezenti si care injurau daca ar fi avut vreodata oportunitatea sa stea fata in fata cu un jucator francez, cu arbitrul, cu un jucator roman sau cu Piturca nu ar avea tupeu sa scoata mai mult de 2 cuvinte, si ar cere autografe sau ar face poze cu cei pe care … pana in urma cu cateva minute ii injurau de parca le-ar fi furat omorat familia. Autografe si poze pe care le-ar purta cu mandrie pe la prietenii cu care ii injurau pe cei amintiti mai sus, epatand in mod evident.

Ipocrizia este inradacinata in ADN-ul romanului. Toti sunt prosti, el e destept. Toti gresesc, numai el nu. Toti stiu fotbal si politica, asa ca daca ar fi in locul lui Piturica sau a lui Basescu, el ar sti mai bine cu ce se mananca. Si nu l-ar mai injura nimeni.

fair-play s. (anglicism) Acceptare loială a regulilor (într-un sport) ◊ „În marele fotbalist eu nu văd doar fenta vrăjită a lui S.M., vigoarea și fair-play-ul lui H., perspicacitatea și elanul lui B.C.” I.B. 12 IV 74 p. 3. ◊ „Rugbi și fair-play la Timișoara.” Sc. 29 IV 74 p. 3. ◊ „N.V., un tânăr ciclist, nu lipsit de valoare, este, din păcate, certat cu fair-play-ul.” I.B. 30 IV 74 p. 3 [pron. feăr-pléi] (din engl. fair-play; Il. Constantinescu în LR 1/73 p. 29, Th. Hristea în LR 3/73 p. 186187, cu atestări din 1969, L. Seche în LR 2/75 p. 176; DEX, DN3)

Politia si media se consterneaza programat o data la doua saptamani despre soferii care sunt prinsi cu viteze de peste 200 de kilometrii la ora si se intreaba care sunt motivele care ii fac pe cei din filmuletul de mai sus sa circule cu “viteze ametitoare” (ca si cum nu ar fi masini zilnic pe drumurile din Romania care depasesc in mod regulat 200 de km la ora).

E simplu. Nu esti cel mai bun la munca, nu esti cel mai bun vecin, poate ca nu esti cel mai bun sot sau amant, dar ai facut un efort si ti-ai cumparat o masina puternica, si dupa ce ai stat 2 ore pe Valea Oltului, ti-a luat 1 ora sa traversezi Bucurestiul sau ai facut 16 ore de la Arad la Constanta, o sa le arati la toti ca macar aici tu esti cel mai bun.

Dar ultimul timp, mic.ro-urile in care am intrat (nu numai cel din cartierul meu) sunt din ce in ce mai goale. Sunt ok ca nu gasesc decat Cola Diet sau Cola Zero timp de cateva zile, dar sa nu ai decat 5 tipuri de tigari si 3 iaurturi … mi se pare cam nasol. Rusine Dinu Patriciu!

Oare “patronii” mic.ro-urilor nu se oftica cand vin clientii in magazin si nu au ce cumpara?!

Pe primul loc in topul reclamatiilor se afla fara doar si poate Carrefour, urmat la scurta distanta de Kaufland si Real.

Gainariile erau ieftine, de genul:

… în aceste magazine se comercializau produse la promoţie, cum ar fi pachete de 8 bucăţi plus două gratis, la care preţul produsului achiziţionate separat, la bucată, era mai mic decât reieşea cel din promoţie.

Ce-i drept, suma de 2 Euro (ca atata costa) nu este sub nici o forma un capat de tara, dar pentru ca sunt client corporate iar facturile firmei depasesc niste sume lunar, mi se pare putin ciudat sa ma puna sa platesc un schimb de SIM, 2 Euro (pe urmatoarea factura ce e drept).

In final, problema se pune asa: SIM-ul ti-l da operatorul de telefonie, pentru ca fara el nu poti. Un SIM vechi / demagnetizat / incompatibil cu noile servicii pe care le ofera operatorul duce la frustrare, alergatura si (poate) intr-un final la imposibilitatea de a mai folosi telefonul si serviciile aferente contractului. Prin urmare, poate duce la mai putini clienti fericiti. Nu este in interesul operatorului de telefonie mobila ca orice client sa fie cat mai fericit posibil, pentru ca va consuma mai mult ?

In lumea Vodafone Romania aparent nu.

P.S. Nu ma voi muta de la Vodafone pentru atata lucru, dar incet incet cacatisurile astea se aduna.

Si asa se intampla ca exact acum o saptamana, am purces spre Sibiu, ca sa ajung la Fecioria de care v-am povestit mai devreme, traversand cu greu Bucurestiul pana ce am ajuns la mareata autostrada Bucuresti – Pitesti, pe care (intre noi fie vorba) am parcurs-o cu greu, deoarece si pentru ca, exista multe specimene pe aceasta autostrada carora li se pare normal sa mearga  cu 110-120 km/h pe banda a 2-a. Dar sa lasam mortii cu mortii si sa ne ocupam de vii, caci despre ei discutam.

Acum, cine a mai fost spre Sibiu incolo, stie despre cat de frumos este drumul. Serpentinele de pe Dealul Negru sunt adevarate teste de anduranta pentru orice sofer ce se simte mai sportiv si nu nimereste cu 20 de tiruri in fata, asa cum am nimerit eu. Un drum presarat de aventuri pentru orice dornic de aer prospat … ce mai.

Mare imi fu’ mirarea insa cand am ajuns la mijlocul Caciulatei si m-am oprit, si nu pentru ca trebuia sa hidratez solul, vreun copac sau vreo bucata de ceramica, ci pentru ca altii, tovarasi de suferinta de ai mei, se oprisera la randu’ lor. Acum, stiti cum este cand se opreste coloana de masini .. te gandesti ca omu’ la cele mai bune aspecte: “o fi vreun accident, o fi vreo batranica simpatica care a inceput sa traverseze strada pe trecere de pietoni acum juma`de ora, o fi pipi rechin”, dar spre entuziasmul meu crescand, nu a fost sa fie nici una dintre cele amintite mai sus, ci doar o lucrare la un viaduct de pe Valea Oltului.

Problema insa, nu este in esenta intamplarii (si anume lucrarea, ca daca ar fi lucrat si pace, nu ar fi avut nimeni o problema, din contra cred ca strangeam cu totii din dinti in asteptarea unor drumuri mai bune, ca vedeam ca se fac), ci faptul ca, find vineri seara pe la orele 5-6, mintea lucratorului la asfalt nu mai poate manevra cu delicatete instrumentele muncii, ci trebuie odihnita, ca orice minte de intelectual respectat. Astfel, dupa 2 ore de stat la coada, am trecut pe langa vreo 2 kilometrii decopertati, la care nu lucra nimeni (ce mama dracu’ nu ai inteles ca erau obositi oamenii?!), ca da-i in pizda mamii lor de turisti si tiristi, daca vor sa ajunga unde au treaba, sa stea la coada doua ore, ca asa merita daca nu stau acasa la ei.

Singurii oameni la datorie pe acel tronson de drum erau doi cetateni dintr-aceia mai cinstiti si instariti de la natura, care dublau practic inteligenta semaforului montat parca degeaba (ce si functiona), si care dadeau drumul la coloana de infuriati, cand dintr-o parte, cand din alta.

Asadar, as vrea sa multumesc Ministerului Transportului, doamnei ministru Anca Boa-giu, care se bate cu pumnul in piept ca ea stie cum este astea cu constructia de autostrazi si drumuri, pentru experienta oferita celor ce se incumeta pe acest tronson de drum, pentru ca a semnat (sau a acceptat sa fie semnat) un astfel de contract benefic de ambele parti (cand altcandva ar mai fi putut romanul sa se bucure de statiunea Caciulata si de imprejurimi in slow-motion, timp indelungat?!) si ii doresc si dansei sa parcurga cu masina proprie si personala, drumul mai sus amintit, fara escorta girofaruri si elicoptere, si sa se mandreasca si dansa cu bucuriile oferite de tarmacul romanesc.

Si pentru ca imi place sa impartasesc cu voi toate intamplarile mele vitejesti, am si filmat un pic, atat tronsonul de drum pe care nu se lucra, cat si coada de masini de pe sens opus care se facuse. Mai era o coada similara … pe sensul meu.
 

Zilele astea trebuie sa inchid un PFA. L-am deschis crezand ca o sa am nevoie de el dar s-a dovedit ca nu am nevoie. In afara de faptul ca nu sti ce trebuie sa faci, este si foarte complicat sa afli. Documentatia pe net este firava si de obicei controversata pentru ca se afla pe forumuri de specialitate si gasesti diverse pareri despre cum ar trebui facuta treaba, despre ce ai nevoie la tine, iar dupa ce aflii ca trebuie sa te prezinti la registrul comertului acolo iarasi explicatiile sunt vagi si cozile lungi.

Ce naiba o fi asa de greu de facut o mapa in momentul in care iti da decizia de infiintare a PFA-ului in care sa scrie clar, negru pe alb cateva lucruri esentiale cum ar fi:

“Salut! Ne bucuram ca ti-ai facut un PFA/Firma/etc. Speram sa il folosesti cu placere si sa achiti taxele la timp.

Acestea sunt declaratiile care trebuie sa le depui lunar/trimestrial/anual. Le poti depune la locatia x y sau z, pana la data de, in intervalul orar 8:30-14:30.

Daca te-ai hotarasti ca nu mai ai nevoie de acest PFA/firma/etc, trebuie sa te duci la locul x, etajul 1, de luni pana vineri, intre orele 8:30-14:30 cu urmatoarele acte la tine: 1, 2, 3, 4, etc.

In cazul in care informatiile de mai sus se vor schimba, vei putea gasi datele actualizate, precum si procedurile descrise mai sus mai detaliate pe site-ul www.xyz.ro.

Statul care iti ia taxe pe orice cacatis”.

Probabil ca o mapa cu 2 foi in care sa scrie lucrurile astea ar costa 1 euro, taxa care ar putea fi inclusa in costurile initiale de deschidere a unei astfel de entitati juridice (taxe care oricum sunt in jurul a cateva sute de euro – ce mai inseamna un euro in plus?!). Am castiga (atat detinatorul de PFA/SRL, cat si functionarii de la stat care nu ar mai sta sa explice moartea caprioarei pentru fiecare neavenit) timp, s-ar simplifica lucrurile si lumea nu ar mai veni la ghiseu cu lectiile nefacute.

E greu oare?

Intrebati fiind de baietii din presa despre disponibilitatea de a mai taia din cheltuieli in aceste momente cacacioase prin care trece toata tara si in special bugetarii ei au raspuns mandrii:

“Nu mi-as da toata indemnizatia pentru ca nu am alt venit, insa fara nici o problema o reduc daca mi se propune. Oricum, eu dau 30 la suta din indemnizatie iesenilor din colegiul meu. Chiar voi avea o discutie cu angajatii sa ne redimensionam toate cheltuielile, dar nu la gaz, telefon sau la cele salariale ci doar la birotica”, a spus Movila, care are 6.500 cheltuieli de personal si doar 3.900 pentru birotica.” (nr. este vorba despre deputatul PD-L Petru Movila).

Ati zice acum ca zgarciti sunt numai unii si altii nu. Ca daca tot este Geoana seara de seara pe la televiziuni lovind puternic in Basescu si in deciziile guvernului de a taia din lefuri, partidul pe care il conduce al solidariza in acest gang-bang organizat, macar asa de ochii lumii. Dar nu :

Parlamentarul PSD Vasile Mocanu: “Nu sunt de acord sa se aplice uniform, ci diferentiat categoriilor sociale. Eu nu pot sa fiu de acord cu reducerea in cazul meu, ci cu o analiza la toate categoriile”.

E clar ca au mai ramas independentii, care de obicei, ei sunt cei mai verticali, cei mai drepti, cei mai cei mai … pentru ca vorba’aceea, ei nu sunt asociati si corupti de un oaresce partid:

“La cabinet sunt oameni care muncesc dupa mine si cred ca oricine poate sa observe rezultatele reale si concrete ale muncii noastre si anume initiativele legislative. Sa tai din cheltuieli sau sa reduci din personal este o arma cu doua taisuri. In lipsa unui personal suficient si motivat nu mai apar legi. Ca deputat am fost ales sa reprezint problemele alegatorilor, iar toate proiectele legislative au fost initiate in interesul acestora” – spuse deputatul independent Tudor Ciuhodaru si mai lua o gura de fan.

Acesta din urma a cheltuit, cu angajatii cabinetului sau parlamentar, 8.051 de lei si cu intretinerea acestuia 2.404 lei, doar in luna martie evident. Neluand in considerare leafa lui si alte diurne.

Si acum stau si ma intreb, cum sa solidarizeze romanii unii cu ceilalti ? Cand tu vezi ca altuia ii da in cap un tigan pe strada si te faci ca ploua, e la fel ca atunci cand parlamentarii nostrii dragi ne taie lefurile dar ei nu accepta sa li se taie la randul lor, pentru ca sunt asa … mai din cur de domn.