Cugetari … zic

Dimineata de Bucuresti este diferita de dimineata de Copenhaga. Clar. Daca dimineata de Copenhaga era un calvar ambulant fara cafea tigari si stiri, am aflat ca dimineata de Bucuresti poate fi mai mult decat decenta cu doua zambete, doua tigari si un canal de muzica ce canta aiurea in background pana cand fac ochi si incep sa cant cu el.
Dimineata de Bucuresti nu are nevoie de televizor pana la urma (foarte foarte ciudat – cred ca cei de la CNN imi duc dorul), poti doar sa te uiti pe geam la furnicarul de masini care trece prin fata blocului, este divertisment pe sistemul viata bate filmul.

Daca pleci cu masina devreme ajungi la munca tarziu, daca pleci tarziu ajungi la munca tot tarziu (unul dintre paradoxurile explicabile ale bulevardului Iuliu Maniu).  Metroul nu se supune aceleiasi randuiri, prin urmare nu este fun, nici nu il mai mentionam.

Dimineata de Copenhaga era pe cat de alerta pe atat de linistita. Dimineata de Bucuresti este invers.

Dimineata de Copenhaga avea atat de putine detalii iesite din comun incat le cautam cu disperare, pe cand dimineata de Bucuresti are atat de multe detalii incat le impingi in comun pentru ca altfel ai risca sa fii asaltat de ganduri cu masini ce iti taie fata, asfalt alunecos pe care nu s-a aruncat nimic, facturi neplatite, etc etc.

Atunci cand intarzii va fi acel portar la bariera despre care nu am mai vorbit dar o sa vorbesc in viitor, care intr-un mod mai mult sau mai putin random nu da voie masinilor sa intre in parcare pe motiv ca nu aveti aia (gesticuland, si desenand cu mainile in aer un dreptunghi pe care scrie ca ai voie sa intrii … trebuie sa imi fac si eu unu din ala). Atunci cand nu intarzii ai cea mai mare sansa sa dai peste portarul de treaba care deschide bariera fara nici macar sa ii explici ce e cu tine, de unde vii si cat stai.

Sigla de la Citibank s-a stins. Sau cel putin asa era aseara. Criza economica (un lait motiv al zilelor noastre) a lovit si aici. Accenture in schimb lumneaza nestingherit. Mai bine de noi … nu avem sigla deloc.

Copenhaga vs Bucuresti

In cunoasterea mea extrem de limitata aveam impresia efectiv gresita ca Bucurestiul ar fi mai mic decat Copenhaga. Din punct de vedere statistic este mai mare prin prisma populatiei. In Copenhaga avem 1,94 … persoane pe km2 pe cand in Bucuresti avem 8,5.. persoane pe km2. Exista totusi o diferenta foarte mare. Iar astazi am luat pentru prima oara metroul pana la munca. O intreaga aventura. Stim cu totii ca eu sunt putin mai dus cu capul, prin urmare faptul ca am plecat in directia gresita nu ar fi o mare problema.  Dar ce se intampla cand tu stii ca metroul are doar 2 directii si el are de fapt 4 magistrale ? Te trezesti ca boul la Eroii Revolutiei in loc de Eroilor, si te intrebi de ce nu vine metroul ala care sa te duca in Industriilor.

Generatia Manager

Citeam printre altele in dimineata un alt articol de mare angajament despre a 2-a sesiune de Bacalaureat, unde bineinteles ca s-a copiat ca in codru, la fel ca in prima sesiune de altfel.

Spre exemplificare, profesorul Radulescu a semnalat situatia la unele din centrele de evaluare din judetul Iasi, unde la proba scrisa de la Romana au fost gasite maldare de fituici pe holuri si in grupurile sanitare. Potrivit situatiei date de inspectoratul scolar judetean, au fost prinsi copiind doar sase candidati din centrele organizate la Colegiul Tehnic de Electronica si Telecomunicatii, de la Grupul Scolar Nicolina si de la Grupul Scolar “Dimitrie Leonida”.

Nimic nu este nou pana aici. De ani buni se copiaza si la capacitate si la Bacalaureat de cele mai multe ori in functie de bulan. Si eu am copiat la BAC, nu din carte si nu in nesimtire dar ni s-a permis sa vorbim intre noi, atata timp cat presedintele de comisie nu era prin preajma, prin urmare consider ca am copiat.
Problema insa nu este aici. Exista o preconceptie in Romania ca toti absolventii de liceu si facultate, oricare ar fi aceea, trebuie sa ajung intr-o pozitie de conducere, de preferinta cat mai rapid dupa terminarea studiilor. Nu conteaza daca respectivii au ceva in cap, daca au invatat ceva de pe urma anilor pe care i-au petrecut in liceu / facultate, daca au ceva experienta, nu frate, toata lumea trebuie sa fie sef, si nu orice sef, ci unul cat mai mare, chiar daca asta implica spagi, pile, pupat in cur, sau dat la gioale celorlalti colegi care vor aceeasi pozitie.

Genul asta de gandire ii fac pe cei din multinationale sa lucreze prosteste peste program pana la epuizare – “ca sa vada seful” – iar cand unul incepe, ceilalti nu comenteaza si se conformeaza umil, si deodata munca pana la 9 seara pe plantatia firmei devine normalitate.
Genul asta de gandire ii fac pe pustii de 18-24 de ani sa creada ca daca taticu i-a cumparat BMW sau Passat la majorat, inseamna ca el are stofa si cap sa conduca nu un departament ci o intreaga afacere.

Romania are nevoie si de electricieni, instalatori, mecanici, zugravi, tamplari sau croitori. Nu toti trebuie sa aiba un master in domeniul sau, sau firma sa proprie unde el e sef pe plantatie. Au nevoie de o profesionala, si de un salariu decent. Atat. Dar romanului ii este greu sa inteleaga ca nu exista nici un fel de rusine in a fi electrician sau tamplar. Cel care te judeca, aruncandu-ti priviri superioare dinspre Mercedesul sau inspre Kia ta, este cel mai probabil un ignorant care nu a muncit nici macar o zi in adevaratul sens al cuvantului. Ce nu a inteles romanul, este ca fericirea nu sta in a avea o vila care poate rivaliza cu a lui Becali, in a iti face concediul in fiecare an in Caraibe sau in avea un lant de aur cat furtunul de la hidrant.

In viata ai doua optiuni : inveti si incerci sa ajungi undeva in functie de cat te duce capul, sau nu percutezi si atunci intri intr-o etapa critica. Aceea de a iti accepta limitele si a te orienta la ceva care sa iti puna in mod legal o paine pe masa. Nu exista nici o rusine in a spune in orice situatie : “sunt tamplar”. <- Punct. Nu tamplar sef, nu tamplar artist, nu maistru tamplar, doar tamplar. Dar asta o problema de mentalitate, ce nu se va schimba pana cand romanul nu isi va accepta conditia, de traitor intr-o tara in care nu toata lumea trebuie sa fie manager, si va invata sa fie fericit si sa aprecieze ceea ce are el, nu ceea ce are vecinul.

De cand traiesc in Danemarca m-am lovit de multi oameni din serviciul public care aveau o liniste debordanta chiar daca jobul lor nu era cel mai ilustru. Initial i-am judecat (obisnuit fiind cu Romania unde singurii maturatori de pe strada sunt tiganii), insa mai apoi am inteles cat de fericiti erau oamenii astia cu ceea ce faceau si cum traiau. Nu aveau nevoie de apartamente luxoase, de masini scumpe sau de iPhone. Pur si simplu isi faceau treaba, realizand fie ca asta si-au dorit sa faca in viata, fie ca nu i-a dus capul la mai mult. Nu aveau nevoie de un job de manager ca sa iti zambeasca ziua pe strada cand ei golesc cosurile de gunoi, taie iarba sau vopsesc gardul. Pur si simplu iti zambesc pentru ca sunt multumiti cu ce au… nu cu ce nu au.

Accident …

Ieri in timp ce mergeam spre Vejle am dat de un accident care fusese deja anuntat cu vreo cativa kilometrii inainte pe o tabela electronica … care functiona.
Pentru aproximativ 30 de minute mai mult s-a stat decat s-a mers. Dar nimeni nu a tipat, nimeni nu s-a crizat, nimeni nu a injurat. Ciudat comportament.

ITP-ul lor

Azi trebuie sa imi misc fundul (plus masina evident) la Inspectia Tehnica Periodica, care aici se numeste Syn. Stiu .. seamana cu “sin” dar nu e.
Acum vreo luna am primit acasa hartie care ma instinta ca trebuie sa imi fac inspectia tehnica pana la data x, precum si centrele din intreaga tara unde puteam sa imi fac inspectia, cu un accent evident pe zona in care locuiesc.
Am intrat pe site la unul dintre centre, mi-am facut bookingul online, nu am platit nimic (inca), am primit mail de confirmare a bookingului, cat o sa dureze testul, precum si cat ma va costa.

Pe cand asa ceva si in alte tari … gen … Romania spre exemplu ??

l.e. totul a fost bine – a durat 20 de minute, masina functioneste cum trebuie.

Caldura … sigur

S-a intors lumea cu curu in sus si eu sunt pe partea rece a lumii. In Bucuresti se moare de cald la 35+ grade, si eu in Copenhaga inghet de frig intre 12 si 15 grade. Dimineata plec cu geaca pe mine, pentru ca desii este soare afara, bate un vant de zici ca e toamna. Incalzire globala zic micutii … o fi … dar nu aici.

Bucuresti oras ieftin …

Potrivit mediafax:

În studiul anterior, prezentat în luna noiembrie a anului trecut, Bucureştiul ocupa locul 57 în clasamentul celor mai scumpe oraşe din Europa şi 105 pe plan mondial pentru reprezentanţii firmelor străine detaşaţi în Capitală, potrivit firm

…

Capitala României a fost devansată, printre alte oraşe, de Budapesta – locul 69, Kiev – 66, Riga – 63, Belgrad – 60, Sofia – 56, Madrid – 44, Barcelona – 37, Roma- 19, Instanbul – 14 şi Viena- 13.

…

Cel mai scump oraş din Europa pentru expaţi este capitala Norvegiei, Oslo, care ocupă de altfel şi locul doi la nivel mondial. În primele zece oraşe din Europa se mai află Stavanger, Copenhaga, Moscova, Geneva, Zurich, Basel, Berna, Helsinki şi Saink Petersburg.

Cirese…

Citeam la piticu ca un kilogram de cirese in Romania este 8 lei. Ceea ce este relativ scump …
De vreo saptamana (poate chiar 10 zile) au aparut ciresele si in Copenhaga … iar primul pret pe care l-am vazut era … 25 de coroane pentru sfertul de kilogram. Facand un calcul mic … kilogramul ar iesi la 100 de coroane … ceea ce la cotatia BNR ar insemna vreo 49 de lei. Ceea ce inseamna cam de 6 ori mai mult ca in Romania. Cel mai probabil se vor ieftini in urmatoarele 2 saptamani … dar in nici un caz nu cred ca vor ajunge la nivelul de 8lei din Romania.

Haine romanesti vandute in Danemarca

Doua exemple de comercializare a unor produse romanesti sub sigla H&M in Danemarca.
Hennes & Mauritz este o firma suedeza, care numai in Copenhaga centrala are peste 7 magazine.
Magazinele companiei pot fi gasite insa in 28 de tari si in Statele Unite ale Americii.
In general cam tot ce exista croit frumos, clasic este facut in Romania, dupa cum se poate observa. Ce este si mai interesant este ca modelele respective (haine in general dragute), atat pentru barbati cat si pentru femei, nu prea le-am vazut prin Romania. Pretul de 198 de coroane daneze afisat inseamna cam 970.000 ROL.

Tendinte demografice in Romania

Tot mai multi tineri vad familia ca pe o sursa a privatiunilor personale si nu sunt dispusi la sacrificii pentru a avea copii. Numarul casatoriilor este in scadere, iar modelul occidental, cu un singur copil pe familie, ar putea reduce numarul romanilor la jumatate pana la jumatatea secolului. Autoritatile recunosc ca Romania se confrunta cu o grava criza demografica…

si..

In primul rand, este vorba despre un deficit al locuintelor: tinerii nu au loc sa creasca un copil, atunci cand locuiesc in apartamente meschine de bloc impreuna cu parintii, si nu au bani pentru a achizitiona o locuinta personala. Potrivit agentilor imobiliari, la nivelul tarii este nevoie de circa un milion de locuinte, iar preturile apartamentelor s-ar putea dubla pana in 2012. Gradinitele nu sunt accesibile, iar salariile majoritatii parintilor nu le permit acestora sa cumpere scutece de unica folosinta, mancare speciala pentru copii

sursa: Gardianul

Stateam acum ceva timp si ma gandeam cam cat o sa dureze ca mentalitatea danezilor (si a statelor din jur in speta) sa ajunga si la noi. Cand vorbesc de mentalitate, ma refer in acest caz la conceptul de familie si de a avea un copil doi sau mai multi.
La ora actuala in Danemarca situatia este destul de nasoala din punct de vedere demografic: sunt in mare cam 5 milioane de locuitori, dintre care foarte multi dintre ei sunt imigranti, ce au venit aici in urma cu 15-20 de ani sau mai mult si care si-au intemeiat familii, si au copii si nepoti.
Pe partea cealalta, gasim danezii (“originali” sa le spunem)pentru care la ora actuala casatoria si intemeierea unei familii nu reprezinta decat o piedica, si o responsabilitate in plus pe urmatorul sistem:
“De ce sa ma lege pe mine un act si un juramant, si sa nu pot pleca de langa persoana care sta langa mine de x ani de zile mult mai usor ?”
Referitor la articolul respectiv exista intr-adevar o diferenta majora intre cele doua tendinte. Romanul se uita intai la bani si dupa aia la comoditati, pe cand danezul are deja banii si se uita direct la comoditati si cum i-ar fi “LUI” ca persoana mai bine.
Ma asteptam totusi sa mai dureze ceva ani pana cand gandirea “de ce sa ma leg la cap cu o nunta” sa ajunga si la romani, dar se pare ca pe baza unei economii slabe si a unei situatii sociale proaste romanu’ prefera sa zica NU, in loc de DA, mai devreme decat trebuie.