Review Nokia J

Nokia J – Mic la stat, mare la sfat

Daca mi-ar fi spus cineva acum 15 ani ca voi purta in ureche un dispozitiv fara fir ce nu va depasi 10 grame si care imi va permite sa port convorbiri telefonice sau sa ascult muzica as fi zis cu siguranta ca fie s-a uitat prea mult la Star Trek, fie a aterizat fix din viitor, dar cu siguranta l-as fi tratat cu suspiciune.  Citeste restul review-ului la Nokia J

Nissan Pathfinder Review

Sa fim seriosi. Uzul unui SUV, SAV sau orice alt vehicul ce depaseste o berlina medie in oras este limitat la a urca borduri, la a intimida partenerii de trafic si eventual a fi ceva mai protejat in cazul unui impact. Un off-roader veritabil, in teorie, nu are ce cauta in orasul mare si aglomerat mai departe de a isi procura piese de schimb, sau a aproviziona numeroasa familie ce locuieste in vila de pe deal de la Hypermarketul din oras. 

Renault Megane Sport Edition

Renault este una dintre cele mai apreciate marci de masini din Romania, poate si din cauza faptului ca in 1999 au preluat fabrica Dacia de la Mioveni, transformand un brand pe moarte ce producea masini in special pentru uzul intern mai putin mofturos al romanilor, intr-o fabrica moderna, unde se produc masini ce ating 300.000 de km de exploatare lejer.

In ultimii ani modelele Renault si in special seria Megane au suferit o serie de modificari legate atat de designul interior cat si de cel exterior, trecand de la un design Cielo-like, la unul “fier de calcat” edition, si ajungand intr-un final la o forma mai lucrata si intr-o oarecare masura mai agresiva prin modelul lansat in 2008. 

Review Nokia C6-01

Nu este un secret ca Nokia a ramas un pic in urma cu tehnologia pe care o pune la dispozitie in telefoanele lor. Fara doar si poate, sistemul de operare dadacit de finlandezi si-a aratat in urma cu ceva timp limitarile, iar intrarea pe piata a iPhone-ului precum si a multitudinii de telefoane bazate pe Android nu a facut decat sa evidentieze aceste limitari.

BMW 650i – Cabrio – Test Drive & Review

Sa ne intelegem de la bun inceput. Nu sunt fan BMW, in mare parte pentru ca nu am avut niciodata o masina de aceasta marca. Am condus in schimb mai multe motorizari si modele ale acestei marci, si unele dintre ele au avut “in ele” ceea ce a trebuit sa imi puna un zambet larg pe fata. Poate prin prisma prezentarii, a capacitatii cilindrice si a pleiadei de dotari nici 650i-ul Cabrio nu m-a lasat deloc rece.

Review – HP ProBook 4520s

Tot observ zilele astea diverse articole pe diverse bloguri despre ce laptop e bine sa cumperi si de ce. Pana una alta, pentru ca mi-au trecut cateva astfel de dispozitive prin fata ochilor in anii trecuti am zis sa imi prezint si eu jucaria.

Folosesc in interes de serviciu (dar si personal) de vreo cateva luni (sa tot fie vreo 4 de acum) un laptop HP ProBook 4520s.

Am fost liber sa imi aleg laptopul si sincer sa fiu inca tanjesc dupa un super-portabil de 13,3″ dar nu suntem aici sa aruncam cu pietre ci sa vedem ce este bine si ce este rau in noua serie ProBook de la HP.

4520s-ul din posesia mea este un laptop relativ normal, de 14,5 inchi ce vine la pachet cu un procesor Intel Core I3 la 2,4Ghz, 4GB de RAM si un HDD de de 600 de GB.

Dispune de o placa video dedicata ATI Radeon Mobility HD 5400 cu 512 MB de memorie. In afara de asta mai avem conectivitate wireless si bluetooth, 3 porturi USB, un port e-SATA, un card reader (5 in 1), port Ethernet dar si pe partea video portul VGA si mai noul port HDMI. Nu lipseste nici webcamul (cu tot cu microfon) dar nici DVD-writerul. Portul HDMI este 1.2 (sau 1.1 ?!) insemnand ca poate transmite si sunet si nu doar video catre un televizor HD.

Pentru un motiv sau altul multi producatori de laptopuri se incapataneaza sa isi doteze in continuare  laptopurile cu modemuri telefonice, iar ProBook 4520s nu face o exceptie de la regula. Stiind ca nu voi avea niciodata nevoie de el, nici macar nu l-am instalat.

Cam astea ar fi dotarile. Atat pe capac cat si la interior pe palm-rest portabilul se prezinta cu finisaje de aluminiu, placute la atingere si care din fericire nu lasa vizibile eventualele amprente. Aceelasi lucru nu se poate spune insa despre rama monitorului. Aceasta este lucioasa (piano-black) si atrage cu sine “urmele de degete” de rigoare. Ecranul in sine din fericire este mat.

Exista un singur buton situat deasupra tastaturii iar acela nu face decat sa porneasca, respectiv sa puna in standby sau sa opreasca laptopul. Restul functiilor precum modificarea intensitatii LCD-ului sau modificarea volumului se realizeaza prin ultra-cunoscuta tasta Fn in combinatie cu tastele Functionale (F1-F12).

La ce e bun ProBook 4520s ?

In general cam la orice. Desi nu este echipat cu ultimul procesor existent pe piata (Intel Core i7), micul i3 la 2,4 Ghz face fata cu brio la multi-tasking. Si cand zic multi tasking, vorbim despre o zi obisnuita la birou, care include Exceluri, Worduri, un PhotoShop, 2 browsere diferite cu mai mult de 5 tab-uri deschise fiecare, Yahoo Messenger, TweetDeck si Winamp deschise simultan. In acest mediu 4520s se comporta excelent, ajutat in mod evident de cei 4GB de memorie RAM de care dispune, fara intarzieri, fara blocaje sau sacadari. Desi procesorul detine doar 2 core-uri fizice, el emuleaza 4 core-uri, aplicatiile care stiu sa beneficieze de aceasta arhitectura beneficiind de un spor de performanta (eu l-am vazut o singura data in load 100% si pentru un timp foarte scurt).

Pentru cei ahtiati dupa jocuri trebuie sa stiti ca placa video ATI Radeon 5400 poate impinge pixeli spre ecran intr-un mod destul de decent in titluri precum StarCraft 2, Call of Duty – Black Ops si Need for Speed Hot Pursuit (2010), cu setarile la mediu. Insa placa video nu este speciala pentru jocuri si asta se vede.

Tastatura este de tip chiclet fiind destul de comfortabila, necesitand insa un timp de adaptare pentru cei ce vin de pe laptopuri fara numblock (numeric keyboard).

Bateria cu 6 celule trece de 3 ore cu wirelessul pornit si luminozitatea ecranului la 30% pentru web browsing si lucru in office.

Ce nu imi place la ProBook ?

In primul rand touch-padul. De data asta HP-ul a dato de gard intr-un mare fel. Mai exact, touch-padul este dintr-o singura bucata, butoanele find delimitate doar prin niste linii desenate pe bucatica de plastic aferenta. In aceelasi timp, suprafata butoanelor face parte totusi din touchpad, insemnand ca poti sa te misti cu degetul (degetele) pe tot dreptunghiul (touchpadului). Mie unu aceasta abordare mi-a creat discomforturi destul de mari. Dai click din greseala cand vrei doar sa muti cursorul, forta necesara pentru a da click sau right click este considerabil mai mare avand in vedere ca butoanele fac parte dintr-o mare bucata de plastic … etc.

E drept, touch-padul este multi-touch. E drept, suporta pinch-to-zoom, gestures si alte balarii de genul. Dar nu imi place. Tot ce au facut interesant (si decent pe de alta parte) cei de la HP cu acest touch pad a fost sa ii puna “un buton” de dezactivare. Mai exact este vorba despre o zona in partea de stanga sus a touch-padului, care la un dublu-click / atingere dubla activeaza si dezactiveaza subiectul discutiei.

Butonul de wireless. Nu stiu daca este din cauza driverelor de Windows, sau a altor fisiere care controleaza aceasta functie, dar nu odata m-am trezit ca am dezactivat wireless-ul pentru ca mai apoi sa nu il mai pot porni. A fost nevoie sa intru in setarile placii si sa ii dau enable de acolo. De aceea nici nu mai folosesc switchul in cauza.

Si daca tot suntem la butoane, mi-ar fi placut totusi butoane speciale pentru setarile de luminozitate a ecranului si pentru volumul sunetului. In rest sa fim seriosi. Cine foloseste “play, next track” sau butonul dedicat de deschidere a browserului de pe tastatura?

Sunetul. Nu este excelent, poate si pentru ca laptopul nu este unul multimedia. Este … in gama normala a sunetelor pe care le poate reproduce un laptop.

Una peste alta ProBook 4520s este un laptop bine cladit, ce nu se incalzeste una doua, si ce “poate pune la pamant” o cantitate destul de mare de putere, gratie procesorului de generatie noua, a memoriei RAM dar si a HDD-ului la 7200rpm. Nu este un hiper-portabil. Il car acasa in fiecare zi si nu mi se pare foarte greu, insa e cu siguranta ceva mai greu decat un laptop de 13″3.

Poate fi achizitionat de la eMagcu pretul (actual) de 2679 lei, intr-o configuratie ceva mai actualizata.

Transformers Day

Duminica a fost fara doar si poate Transformers Day.

Am vazut partea 1 (2007) acasa si mai tarziu ne-am propus si am ajuns la Transformers 2 (Revenge of the fallen or something).

Ideea e ca ma asteptam sa fie prea multa actiune si deloc fun, insa nu a fost sa fie asa, filmul fiind digerabil chiar si pentru cei care sunt fani ai genului. Problema este ca finalul a dictat aparitia urmatorului Transformers care s-ar putea (in parerea mea umila) sa fie deja prea mult.

Review HP nc6400

M-am pricopsit zilele astea la munca cu un notebook HP nc6400 pe care l-am dat la schimb cu stationarul meu (tot HP), Pentium 4 HT la 2,8 (parca) cu 2 GB de ram.
Motivul schimbarii a fost faptul ca acum am mult mai multe drumuri de facut, si celor din jurul meu li s-a parut o idee cam greu desktopul spre a fi carat la clienti back and forth.
Mentionez de la bun inceput ca imaginile nu sunt facute de mine, ci le-am luat de pe alte site-uri din comoditate.nc6400 se vrea a fi un laptop din clasa business, fara prea mari pretentii artistice, capace colorate si lucioase, butonase frumos luminate aruncate peste tot, ci este mult mai … serios.
Atat capacul precum si suprafata interioara sunt de un gri/negru mat, lucru care imi place. Din oarece preferinta personala tind sa stau la distanta de laptopuri prea colorate, asadar simplitatea laptopului nu ma deranjeaza deloc.

Sa continuam cu niscaiva specificatii despre modelul prezent:

Avem prin urmare un Procesor Intel Dual Core la 1,83Ghz cu 2GB de ram, hard-disk cam micut (60GB), placa video Intel 645GM Express (256MB – shared), si alte balarii strict neinteresante.
Panelul LCD este de 15,4″ cu un contrast si cu o luminozitate care mie personal mi se par cel putin bune.

La interior avem o tastatura comfortabila si silentioasa, in marime normala, deasupra careia troneaza in stanga butonul de power, mai pe mijloc un buton de wireless, unul dedicat pentru prezentari, si controalele de volum. Tot acolo stau linistite ledurile de stare pt Caps si Scroll.
Ca pointing device-uri nc6400 are atat un touch-pad (cu clasicele 2 butoane aferente) precum si pointing-stickul celor de la IBM (la randu-i cu 2 butoane). Mi-a fost zis ca pointing-stickul este mai precis pe ThinkPad-uri, si nu contrazic intrucat nu prea il folosesc. Sunt in general vorbind prieten cu touch-padul.
In partea frontala pe exterior troneaza card-readerul SD/MMC si interfata IR (infra-red) care pana mai acum o saptamana mi s-a parut foarte inutila. Cand m-am vazut fara cablu de date pentru telefon am aflat ca in ciuda ratei de transfer interfata IR este precum un Furazolidon in momente cacacioase (adica salvator).

Pe partea stanga gasim 2 porturi USB, jackurile pentru casti si microfon, si un slot card precum si evacuarea fanului principal.
Pe partea dreapta la fel de clasic, DVD-romul, inca un port USB, jackul pentru retea si cel pentru modem (cine naiba o mai folosi modem in ziua de azi – in fine).
In spate nimic special, power-jackul, mufa pentru monitor extern, si iesire S-Video.

Asaaaa … sa incepem cu ce imi place sau cu ce nu imi place la laptopul asta ?
Cu ce nu imi place :
Nu are decat 3 porturi USB, insa avand in vedere ca il folosesc cel mai mult la munca, unde am docking station pentru el (care vine cu inca 4 porturi USB), nu ma influenteaza foarte tare.
Nu are webcam, si din cand in cand e frumos sa te mai zgaiesti la prieteni pe messenger, insa nu ma deranjeaza foarte tare lipsa acestui gadget.
Card-readerul nu citeste decat SD-MMC. Spre exemplu camera mea digitala foloseste XD Card, ceea ce inseamna ca trebuie ori sa folosesc cablul de date spre a descarca camera, ori sa folosesc un card-reader. Weebo (celalalt laptop) citeste printre altele si XD.
Boxele integrate, sunt sub calitatea celor de pe Weebo (semnate Altec), insa avand in vedere scopul acestui notebook … se scuza.

Ce imi place:
Este foarte silentios. Chiar si cand porneste fan-ul zgomotul este insesizabil intr-o camera de dimensiuni medii.
De asemenea nu se incalzeste excesiv. Am observat aceasta tendinta a celor de la HP in a pune evacuarea de la ventilator pe partea stanga, ceea ce inseamna ca poti sta cu laptopul in brate fara a simti aer cald pe picioare. Se pare ca functioneaza. Nu l-am bagat inca in jocuri sa ii incarc procesorul la maxim dar ma astept in orice caz sa isi pastreze cumpatul.
WLan-ul isi face treaba cu perseverenta si succes, RAM-ul este de ajuns, iar bateria in conditii de utilizare normale (office, e-mail + wireless) … furnizeaza curent timp de aproxativ 2:15 minute (din punctul meu de vedere o durata decenta).

Cel mai probabil voi sta cu dansul 2 ani de acum incolo, de aceea voi scrie daca vor aparea probleme pe parcurs.

Tech Briefing 2007

If you began 2007 thinking that wikinomics must be a group of
Hawaiian mathematicians, that an API was some kind of repetitive
strain injury and that laser tagging is the latest crime prevention wheeze
from the Greater Manchester Police, then don’t worry. We did too.

Poate nu a fost chiar asa (cel putin nu pentru mine), dar Most Contagious tech briefing 2007 este cu siguranta un material foarte bun de citit.

FujiFilm S5600 – continuare

Scriam in urma cu ceva timp despre o noua camera foto digitala pe care mi-am cumparat-o, si anume FujiFilm S5600, si despre primele impresii (la cele 2 ore dupa ce am primit-o), pe care le aveam. Promiteam atunci sa revin … so here I am.
In cele 3 luni (cu aproximatie) de cand am camera am facut in jur de 1000 de poze.
La vreo 2 saptamani dupa ce am achizitionat eu S5600-ele a aparut S5700 si ma batea un gand sa fac un upgrade. Nu s-a intamplat si voi elucida in continuare de ce.
In primul rand mi-a placut de la bun inceput ce fel arata S5600. Are feelingul de SLR, chiar daca nu este asa ceva. Multi dintre cei care au pus mana pe 5600 au incercat sa adjusteze focusul si zoomul de pe lentila care de altfel este fixa dar da impresia de mobilitate.
5700 pare a fi mai finisat, mai delicat, dar in aceelasi timp isi pierde din look.

Da .. poza este de pe DigiCam Review.
Iar pentru ca nu vreau ca postul asta sa intre sub ideea 5600 vs 5700 voi mai mentiona ca 700-ele nu are suport pt RAW (chestie care nu e critica), si plaja pentru timpii de expunere este mult mai mica. Acum, daca ai de gand sa folosesti clasa S 5xxx de la Fuji pentru point and shoot, S5700 poate fi o alegere buna. Niscaiva pixeli in plus, arata mai dragalas, e mai mic (incape mai bine pe unde il pui), etc. Dar daca vrei totusi sa incerci niste imagini mai lucrate, si aici ma refer din punctul de vedere al compozitiei, S5600 pare a fi totusi o alegere mai buna.
Tin sa adaug ca impresiile sunt pur subiective.

Mai departe… pot spune ca nu prea aveam incredere in brand-ul Fuji… si rau faceam pentru ca sunt totusi camere flexibile (cel putin din ce am vazut pana acum).
Aici gasiti si o scurta galerie de imagini cu ce poate S5600. Ar trebuii sa o updatez in curand pentru ca mai am imagini reusite care nu sunt acolo.
Problemele apar evident in zonele cu lumina slaba. Senzorul inca mic isi face datoria cu brio, insa fara un stabilizator optic de imagine si o mana buna, cam aveti de incercat shoturi pana ce o sa va iasa ceva fara lumina. Functia de stabilizare a imaginilor prin marirea ISO-ului pe care il are S5600, ajuta la lumina, dar in intuneric nu prea face fata. Personal incerc sa nu folosesc blitzul decat in cazurile in care chiar trebuie, prin urmare multe din imaginile pe care le-am facut in conditii slabe de iluminare au o urme de blurr pe ele ca sa nu spun de urme de miscare.
Folosirea blitzului in schimb ofera rezultate foarte bune pana in 4 metrii. Ce este peste, Dumnezeu cu mila. Lentila este buna, insa sufera cateodata la focalizare. Am intalnit probleme de focalizare mai ales la incadrarea obiectelor transparente, stralucitoare sau care nu se disting foarte bine de fundal. In general a-2-a incercare de focalizare este salvatoare. Rapiditatea nu este extrem de buna, dar se incadreaza in categoria superioara.
In schimb afara, la lumina, Fuji S5600 da tot ce are. Zoomul este rapid si parca nici focalizarea nu dureaza atat de mult.
Una dintre imaginile mele preferate arata cat de bine pot iesi unele imagini dupa o perioada de acomodare cu aparatul.

In print, Fuji scoate la cei 5Mpix, imagini foarte decente, unele dintre ele chiar frumoase, depinzand evident si de calitatea hartiei, si cat de mult se zgarcesc cei de la print la cerneala.
Am vazut clar ca o imagine imprimata in Copenhaga, arata foarte diferit de una imprimata in Constanta (din punctul de vedere al calitatii).
Concluzia este ca S5600 isi merita fiecare banut. Este destinata fie celor care au mai avut digitale (point and shoot) inainte si care vor sa treaca la urmatorul nivel al fotografierii dar nu vor sa investeasca multi bani, fotografia nefiind principala ocupatie, fie ca prima camera digitala deoarece modul Auto ii va acomoda pe cei mai multi in a scoate imagini bune.
Dimensiunile camerei insa nu dau impresia ca luarea ei pe plaja sau la petreceri este o idee buna. In plus pare a fi la prima vedere o camera relativ scumpa, ceea ce ar atrage cu sine o atentie nedorita.

Ce imi place la S5600 : zoomul, lookul, culorile, si calitatea imaginilor
Ce nu imi place : focalizarea, lipsa stabilizatorului optic de imagine, consumul de curent (nu e tragic dar se poate si mai bine).

Atentie! S5600 se vrea a fi invatata. Desi modul Auto va scapa de dureri de cap, fotografiile cu adevarat reusite vor aparea numai dupa ce veti petrece cateva zile cu ea in mana, umbland la toate setarile si incercand toate variabilele. Desii poate suna ca o activitate care necesita timp, nu este chiar asa. Daca spre exemplu plecati la munte, in afara de pozele de grup sau ale copiilor facute cu auto, rezervati-va 10 minute pentru a face cateva experimente folosind timpul de expunere si ISO-ul. Dupa 3 astfel de sesiuni deja veti fi facut un pas destul de important in fata in vederea folosirii eficiente a camerei.

P.S. Cine vrea mai multe detalii sau exemple mai multe de imagini facute cu S5600, imi poate da un e-mail sau poate lasa un comment.