Nokia X7 Review

007 – sau mai bine zis X7-00, asa s-ar prezenta, scurt si la obiect, telefonul care a ajuns saptamana trecuta la mine.

In asteptarea primului telefon bazat pe platforma Windows phone, Nokia lanseaza la apa terminale care mai de care, X7-00 find unul dintre cele ce au ajuns pe pamant mioritic nu mai devreme de Iunie 2011. Cu un design cel putin futurist, smartphone-ul pare fi dedicat celor ce doresc sa impresioneze. Dar el impresioneaza oare?

HTC Hero – Review

Un erou pentru fiecare dintre noi.

Prin bunavointa unor oameni am primit in teste noul HTC Hero pe care l-am butonat (impropriu spus) de zor vreo saptamana. Ce am aflat ? Ca HTC-ul face telefoane inteligente.

In primul rand as vrea sa incep cu pachetul. Din pacate HTC mai are de lucrat aici, intrucat nu m-am simtit destul de bagat in seama. Pachetul unui telefon ar trebuii sa fie ca un preludiu (stiu, putin trasa de par comparatia dar nu am gasit alta la indemana). Adica plin de surprize, ceea ce din pacate nu este cazul HTC-ului. E adevarat, are tot ce ai nevoie in el, dar nimic mai mult. Cu totii ne dorim un unpacking de asta dar cum stim ca nu se poate am vrea ceva cat mai aproape de el.

Telefonul in sine

La primul contact Hero-ul nu impresioneaza in mod deosebit, dimpotriva atrage reactii diverse : “da, e dragut”, “asta e iPhone-ul ala nou, dar alb?” sau “nu stiu … indoitura aia jos acolo…”. Din fericire insa HTC nu si-a propus sa faca un top model al telefoanelor, insa si-au batut destul de mult capul sa il individualizeze. Are acel .. “chin” (nr. barbie) deloc comun, dar care ii confera acea nota de originalitate si mister pe care orice telefon care se respecta ar trebuii sa o aiba.
Si pana la urma nici nu au trebuit sa creeze un telefon frumos. Pentru ca l-au facut destept.

Sub Capota

De la inceput pana la sfarsit, tot hardware-ul tipa HTC intrucat eroul nostru are o inima ce se numeste Qualcomm MSM 7200A si care pulseaza la o frecventa de  528 MHz, o memorie de 288 MB RAM, 512 MB ROM si un display capacitiv (atentie, e un cuvant important) superb de 3.2 inchi ce este in stare sa produca o rezolutie de 320×480 pixeli.

Bateria este Li-Ion, de 1350 mAh despre a carei performante vom vorbi pe larg ceva mai incolo. Sa nu va inchipuiti ca lipsesc restu de dotari necesare unui techie dedicat precum camera foto de 3.2mpix,conectivitate 3G si WLAN, GPS si accelerometru, mini USB sau mufa audio de 3.5 mm. Nu. Toate sunt acolo, ingramadite elegant intre cei 112 mm inaltime si cei 14.4 mm grosime.

Software

Daca nu stiati deja Hero, este al 2-lea telefon (dupa Magic) care a ales sa ignore un sistem de operare deja existent de ceva timp pe piata (Windows Mobile) si a adoptat din mers Android, noua platforma de operare a celor de la Google. Si foarte bine a facut. Implementarea Androidului pe acest sistem este absolut excelenta, transformand telefonul intr-un gadget pe langa care nu te vei plictisi prea usor. Pur si simplu exista o gramada de chestii pe care poti sa le faci cu el.

Utilizare

Trebuie sa recunosc ca la inceput mi-a fost greu sa ma adaptez la Android. Lucrurile erau pe dos, optiunile nu erau acolo unde ma obisnuisem eu sa le gasesc si dintr-o data aveam de aface cu un telefon care nu avea alta metoda principala de control decat ecranul. Tastele fizice pe care le veti regasi pe telefon sunt putine la numar (butoanele de apel, respectiv respingere apel, o tasta dedicata “home”, una de meniu si inca 2 – una de cautare pe Google iar o alta pentru intoarcerea in meniuri (back)). Navigarea prin meniuri insa se poate face insa si prin trackball, insa la ce bun cand ai ditamai ecranul la dispozitie pe care sa il freci (la propriu bineinteles). Nu am inteles exact motivatia din spatele acestui track-ball. Ecranul se dovedeste foarte sensibil in utilizare intrucat rolul track ballului se reduce in majoritatea situatiei la “avertizac de serviciu” (pulseaza cand ai un apel pierdut sau un mesaj nou). Cu toate acestea in cateva ore aflasem unde sunt toate. Interfata Android a adoptat insa un stil diferit cand vine vorba de setarile din meniuri, si anume afisarea optiunilor doar sub forma de text, fara nici un fel de iconita ajutatoare. Unii utilizatori s-ar putea simti putin confuzi la inceput, dar nu este ceva ce nu poate fi depasit in cateva zile de folosire.

Sense UI si Multi-Touch

Doua lucruri foarte importante fara de care acest telefon nu putea fi luat in serios. Primul este ceea ce creeaza experienta proprie de utilizare. Meniurile se pot trage, impinge si derula cu simpla atingere a degetului, iar interfata grafica este atat de bine pusa la punct incat nu ti-ai putea imagina ca lucrurile s-ar fi putut desfasura in alt fel. In utilizare si la nivel de “atingere” totul decurge foarte fluent. Multi-touch-ul, dupa cum ii spune numele, te lasa sa pui doua degete pe ecran si sa tragi de o poza pentru a o mari sau a o micsora. Da, e drept, Apple a introdus acest mod de joaca cu imaginile, insa foarte bine au facut, pentru ca acum au invatat si altii cum sa implementeza si ne putem bucura de aceasta functie fara sa avem neaparat in mana un telefon costisitor cu un mar desenat pe el.

Sincronizare

Aici din pacate lucrurile nu stau foarte bine. As cumpara cu placere un program care sa imi poata muta contactele de pe un telefon Nokia, SonyEricsson si sa mi le puna pe HTC sau pe Samsung indiferent de model, dar pur si simplu nu exista. Exista insa cai de mijloc. Spartan in design si functii, utilitarul pentru Windows de sincronizare a HTC-ului m-a lasat insa sa imi trag contactele din Outlook, ceea ce mi-a rezolvat oarecum problema copierii numerelor de telefon pe Hero. Este adevarat ar fi fost frumos sa fi avut la indemana un program mai bine pus la punct, interfata softului avand 4 butoane mari si late.

E-mail si Internet

Bineinteles ca fiind o platforma Google integrarea cu Gmail se face fara probleme. Telefonul trage mailurile fara efort insa si de pe Yahoo sau orice casuta POP3. Nu am incercat din pacate alte standarde de conectare si transfer. Prin urmare tind sa afirm ca nu exista nici o problema aici.

Nu ma entuziasmez cand vad doar un ecran si nu exista nici o modalitate alternativa de introduce text pe un telefon. Nu este un secret ca am degetele comparabile cu niste cremvusti (eh … niste cremvusti mai slabi e drept), ceea ce imi da oarecum un sentiment de nesiguranta inca de cand imi indrept meniul telefonului inspre a scrie un mesaj. Tastatura virtuala din HTC este un caz fericit, intrucat dupa un timp de acomodare (4 zile in cazul meu) scrierea unui e-mail se face dea dreptul usor si cu foarte putine greseli. Ma gandesc ca daca as fi avut telefonul mai mult timp, si acele greseli ar fi disparut mai devreme sau mai tarziu. Ce e drept, si trebuie sa carcotesc un pic, am avut placerea de a ma juca cu un HTC Touch HD pe care tastatura virtuala mi-a lasat o impresie mult mai buna. Parca nu ar fi vrut sa greseasca oricat de mult l-ai fi indus in eroare (tastarea la mijlocul celor 2 taste de obicei este un test bun). Intorcandu-ne insa la oile noastre, Hero are totusi o tastatura utilizabila pentru majoritatea oamenilor. Exista feedback tactil la atingere (vibratii) si datorita accelerometrului, displayul se roteste automat la intoarcerea telefonului, tastele virtuale marindu-se astfel pentru o mai buna experienta de redactare.

Pe Internet, Hero e ca si acasa, iar eu nu sunt un om usor impresionabil cand vine vorba de tehnologie si de felul cum se integreaza cu Internetul. De cele mai multe ori reusesc sa scot un cascat lejer cand vine vorba de ce stie sa faca un telefon, insa Hero a avut niste asi in maneca care m-au facut sa exclam (in gand) un WOW. In momentul in care asociezi unui contact din agenda telefonica un cont de Facebook, spre exemplu, HTC se conecteaza automat la contul persoanei respective, si ii downloadeaza atat imaginea de profil asociata, pe care o va folosi la called ID image, precum si data de nastere .. asta ca sa nu te trezesti ca a trecut ziua respectivului sau respectivei si nu ai sunat-o.

Videoclipurile de pe YouTube au rulat impecabil, fara nici un fel de incetinire sau sacadare si nici browsingul normal nu este de lepadat, paginile incarcandu-se repede, iar navigarea facandu-se lejer… fara dureri de cap, ce mai.

Camera

Cei 3.2 megapixeli nu sunt ajutati de nici un fel de flash. Nici LED nici Xenon. Iar asta se vede in calitatea imaginilor. Lentilele de asemenea nu sunt excelente, si cam toate indiciile arata spre faptul ca acest telefon nu a fost facut pentru poze. Camera este acolo, dar nu mi-as pune increderea in ea pentru scene cu lumina slaba. La fel sta situatia si pentru partea video. In afara de faptul ca fara o lumina puternica focalizarea este aproape imposibila, personal nu am gasit nici un mod in care sa fac zoom in timpul filmarii. Putin frustrant.

Poza facuta cu HTC Hero (ziua)

Bateria

Ecranul capacitiv care dupa cum am scris si mai sus, este absolut formidabil, wireless-ul, 3G-ul, browsingul, toate isi cer partea de curent de la bateria de 1350 mAh, ce reuseste sa tina piept abuzului aproximativ 2 zile in cazul in care maniile multimedia sunt infranate un pic. Telefonul te poate lasa insa balta si dupa 1 zi de utilizare constanta. E pacat sa ai atat de multe functii intr-un telefon si sa nu te poti bucura de ele, din cauza bateriei. Ce e drept insa, nici alte telefoane din segmentul sau nu exceleaza la acest capitol. Asteptam cu nerabdare baterii mai performante care sa satisfaca omul pus pe drumuri in nevoie acuta de Facebook, Twitter, E-mail, MP3-uri, RSS si restu. Intre timp, tineti-va cablul mini-USB aproape, pentru ca Hero se poate intepa la un port USB si pentru incarcarea bateriei.

Aplicatii

Android Market-ul este locul si oricand este timpul. Gasesti aplicatii pentru aproape orice (numai eu la un anumit moment aveam 2 aplicatii de Twitter instalate simultan), de la jocuri pana la softulete de management al timpului, chat sau alternative pentru browsing. Am gasit inclusiv o aplicatie care iti transforma telefonul intr-un shotgun, care prin miscari sugestive incarca cartusele in arma, si cand zdruncinai telefonul descarca arma pentru a impusca un oarece inamic invizibil. Bun pentru crizele de nervi in care vrei sa il impusti (la figurat) pe cel din fata ta, sau pentru o partida de somata hi-tech. Descatusarea de Windows (si Microsoft) precum si adoptia la scara larga a Androidului a facut ca dezvoltatorii sa isi indrepte rapid privirea spre acest sistem de operare si sa creeze aplicatii pentru el, lucru imbucurator ce naste sperante mari vis a vis de urmatoarele softuri ce ar putea fi disponibile pentru aceasta platforma mobila.

La Final

Ce mi-a placut – Ecranul in primul rand. Foarte sensibil si foarte exact, luminos, si aratos. Interfata foarte “eye candy-ish” cu tranzitii frumoase, cu multe posibilitati de personalizare.  Integrarea cu retelele sociale, precum si multitudinea de aplicatii care mai de care mai folositoare sau nefolositoare.

Ce nu mi-a placut – Android este inca un sistem nou, de aceea insa si implementarile nu sunt perfecte. In timpul utilizarii am observat ca unele programe uitau sa se inchida, altele pur si simplu nu aveau optiunea de a iesi din ele, si nu o data m-am trezit in situatia in care sistemul devenea greoi, aplicatiile se lansau cu intarziere (mare) si tranzitiile se sacadau. O parte din aceste probleme le-am rezolvat cu un Automatic RAM Cleaner (care l-am gasit evident pe Android Market), care inchidea automat aplicatiile pe care le selectasem in prealabil dupa un anumit timp de la blocarea ecranului. Nu mi se pare cea mai buna abordare insa, mai ales avand in vedere ca pe un telefon de acest gen poti avea instalate o gramada de aplicatii la un moment dat si pur si simplu nu este foarte comod sa stai sa introduci x soft in lista programului, pentru a fi inchis automat. Desi procesorul este potent, exista inca situatii in care sistemul de operare raspunde mai greu, si este pacat ca eroul sa cada pe campul de lupta fara apel.

Totusi Hero este fara indoiala un mare pas in fata facut de HTC in directia telefoanelor inteligente ce nu se bazeaza pe Windows Mobile (sau Symbian) si pe masura ce Android sa va maturiza sunt sigur ca multe dintre inconvenientele intalnite astazi pe un astfel de telefon se vor rezolva.

Review Nokia E71

Pagina dedicata Nokia E71 aici.

Dupa cum spuneam de cateva zile am in posesie “noul” flag-ship business al Nokia, E71.

E71 este urmasul lui E61, si a fost lansat pe 8 Mai 2008.

Telefonul este un Quad-band, ce suporta 3G cu HSDPA si viteze teoretice de transfer de pana la 3.6Mbps (in functie de retea, ocuparea benzii, semnal, etc).

La prima vedere E71 seamana destul de bine cu un BlackBerry. Carcasa metalica, calitatea ansamblarii, ecranul mare si tastatura QWERTY au facut pana acum 3 oameni din jurul meu sa ma intrebe daca e un BlackBerry.

Displayul desii mai mic decat cel al lui E61 (2,36″ vs 2,9″) este QVGA si poate afisa pana la 16 milioane de culori. Tastatura QWERTY a fost de asemenea micsorata in comparatie cu cea a modelului anterior, dar butoanele sunt foarte usor de apasat, si dupa cateva ore de folosire erorile sunt reduse la minim.

Sistemul de operare este un Symbian 9.2 – S60 series, impins de la spate de un procesor ARM de 396MHz si 128 de RAM. In comparatie, primul meu calculator “modern” era un AMD la 450Mhz si 256 RAM. Viitorul vine tare din spate.
Ca sa terminam cu specificatiile tehnice si sa trecem la telefonul in sine, putem spune ca este asortat cu toate cele trebuincioase omului de afaceri modern (Wi-Fi, Bluetooth, vechiul port IrDa, QuickOffice, GPS, etc).

Desii pe undeva se vrea a fi un fel de concurent pentru IPhone (cam toate telefoanele de ziua de azi se vor), Nokia E71 nu are un display sensibil la atingere. Controlul se face prin vechiul si loialul D-Pad care este pozitionat in mijlocul telefonului intre tastele dedicate de meniu si calendar – in stanga -  si agenda respectiv mesaje in dreapta. Tastele de selectie sunt acolo unde ne-a obisnuit Nokia de atatia ani, la fel si tastele de apelare – respingere.  La fel ca in cazul lui E61, E71 dispune de o tasta portata de pe laptopuri “Fn”-ul a carei functii principale este de a transforma partea din mijloc a tastaturii intr-un bloc numeric standard.

In spate E71 este destul de rezervat. Carcasa metalica e stralucitoare (la inceput) si da o senzatie de lucru bine facut. In partea superioara se afla camera cu 3,2 megapixeli, flash-ul (led) si mini-oglinda pentru auto-portrait.

Dimensiunile lui E71 sunt de invidiat : 114 x 57 x 10 mm, ceea e il face cel mai subtire telefon de afaceri cu tastatura QWERTY pana in ziua de azi. Greutatea de 127 de grame de asemenea nu va crea probleme buzunarului unde va fi tinut.

Pe partea stanga gasim slot-ul pentru cardul micro-SD de 2 GB care vine impreuna cu telefonul (Nokia FTW), precum si portul USB, din pacate diferit de cel standard, proprietar Nokia, ce se pare ca va fi portat pe urmatoarele telefoane semnate de producatorul finlandez. Forma acestuia desii tot trapezoidala precum conectoarele mini USB “normale”, este mai ingusta. Cablul de conectare vine de asemenea in pachet cu E71. Ambele orificii sunt astupate de cate un strat de cauciuc care ar trebuii sa protejeze respectivele porturi de praf si umiditate. Deasupra lor, portul infra-rosu sta tantos ca si cum cineva l-ar mai folosi in ziua de azi.

Pe partea opusa gasim mufa mini pentru casti (din pacate castile de la MP3 playerul vostru nu vor intra aici), si tastele de volum precum si cea de apelare vocala (in mijloc).

In partea superioara dreapta este asezat butonul de pornire/oprire, cu o culoare care nu se potriveste deloc cu restul telefonului – rosu. A existat destul de multa critica catre butonul de pornire de pe E61, care aparent era greu de apasat, iar Nokia a venit cu o stralucita idee de a pune unul de plastic … rosu. Probabil ca ramasesera cu ele in fabrica de cand au proiectat telefoane de jucarie.
Pe partea cealalta a telefonului se regaseste difuzorul (da, are numai 1) – care poate fi acoperit destul de usor ceea ce ar face un apel destul de greu de reperat.

Meniul lui E71 se misca rapid gratie procesorului, si este bine organizat. Insa sa nu va asteptati ca icoanele, simbolurile si efectele sa fie la fel de atragatoare ca cele de pe N-series. E71 se vrea a fi un telefon business, sobru si serios care nu se joaca cu tine. Aceelasi mesaj ne este trimis si prin calitatea camerei. Desii are 3,2mpix camera dezamageste prin zgomotul si blur-ul specific lentilelor de plastic, si nu are absolut nimic in comun cu cea de pe N73 – care face poze decente de cele mai multe ori. Playerul MP3 de asemenea nu este foarte evoluat, dar decent pentru majoritatea utilizatorilor – seamana destul de bine cu cel de pe N73 (standard nu music – editionul).

Teoretic bateria lui E71 are un stand-by de 410h – adica 17 zile, ceea ce este destul de exagerat, dar am citit despre utilizatori care la o folosire minima-medie au reusit sa scoata 7 zile dintr-o incarcare completa. Timpul de vorbire este atat teoretic cat si practic (potrivit review-urilor) de 10 ore. Din fericire nu am atat timp incat sa testez daca intr-adevar tine 10 ore.

Nu voi intra mai mult in detalii despre E71 decat la cerere. Sunt o gramada de siteuri cu reviewuri despre telefonul asta, si majoritatea sunt destul de pertinente.

Pentru cine este E71 ?

Pentru cei care folosesc e-mailul si sms-ul ca mijloace principale de comunicare, si care vor sa poata raspunda la eventualele crize/probleme din mers. Tastatura lui E71 este facuta pentru e-mailuri, la fel si sistemul de operare. Setarile pentru Gmail se fac -aproape- automat spre exemplu, dar suporta si serverele Exchange. Cu un adaptor pentru casti telefonul poate tine loc si de mp3 player, intrucat castile care vin in pachet nu sunt deloc indicate pentru muzica. Memoria poate fi extinsa prin card pana la 8GB. Ecranul maricel poate fi potrivit si pentru 2 episoade din serialul preferat – in drum spre munca in metrou spre exemplu.

Pentru cine nu este E71?

Cei ce vor un telefon care sa faca poze bune, sa filmeze bine, sa se poata juca sau sa asculte muzica ar fi bine sa se orienteze catre un mobil din clasa N a celor de la Nokia, sau un W de la SonyEricsson. E71 – desii are o baterie foarte buna – va dezamagi in calitate la subiectele de mai sus. Este un mobil orientat spre oamenii de afaceri, sau oamenii care au nevoie de functiile pe care le poate oferi un astfel de aparat.

Personal

Avand in vedere ca l-am luat in special pentru e-mailuri, E71 isi face pana acum treaba cu brio, desii nu am apucat sa ii configurez toate cele. Imi place ca are un home-screen si un office-screen care pot fi personalizate in functie de ce vrei sa faci (teme, ringtoneuri, acceptari/refuzuri pentru anumite numere), ca e-mailul se misca rapid (prin IMAP cel putin), si ca atunci cand ratez un apel sau am un mesaj nou, lumina de sub tasta principala (D-Pad) pulseaza sa ma anunte ca am un nou event. Nu imi place faptul ca pe partea dorsala carcasa atrage amprentele foarte mult, si tot timpul arata de parca ar fi manjit. De asemenea ma asteptam la o camera un pic mai buna de la Nokia pe un telefon din clasa asta, care sa nu necesite apasarea unei taste pentru autofocus si unei alta pentru a face poza in sine. Per ansamblu pana acum sunt foarte multumit.

Imagini in rezolutie mai buna se pot gasi aici.

Pagina dedicata Nokia E71 aici.

New Toy – Nokia E71

Pagina dedicata Nokia E71.

De azi am o noua jucarie in ograda, si anume Nokia E71.  Mi-am pus si eu intrebarea “dar ce are actualul meu telefon, Nokia N95?”. Telefoanele in sine nu sunt extrem de diferite. Tot Symbian 3 ca sistem de operare, ambele au GPS (nu ca l-as folosi – cred ca l-am folosit de vreo 2-3 ori maxim), ambele au wi-fi, bluetooth si restu prostioarelor, diferenta majora fiind ca N95 are o camera foarte buna de 5mpix pe cand E71 are doar 3,2mpix.

In ultimul timp insa am inceput sa scriu din ce in ce mai multe mesaje si mailuri pe telefon, iar N95-ul nu este chiar cel mai prietenos mobil la scris multe randuri, lungi. So here comes Nokia E71.

Voi reveni cu detalii.

Alte posturi pe aceeasi tema:

Pagina dedicata Nokia E71.

Review Nokia E71.

Messenger – N73

Din seria aplicatiilor de Nokia N73 (sau Symbian) bune la casa omului.
Un fel de Trillian ce suporta yahoo messenger, msn messenger si ICQ.
Download de aici.

In prima faza pare a merge chiar bine, nu am apucat sa il conectez decat pe yahoo.
Este free (in schimb e un beta, asa ca e posibil sa mai aiba buguri).

Telefonul Porsche

Iar de cand Porsche se considera a fi brand de design si au scos de la cani de incalzit apa si cafetiere produse de Siemens si Bosch, la harduri externe, produse de LaCie, de ce nu ar lansa ei si un telefon mobil ? Ce fel de impertinenta au D&G de si-au bagat ei coada in Motorola si au scos bomba aia de V3 in auriu, pe care nu o are Porsche ?

Ce ma mira cel mai tare este alegerea de branduri sub care aceste produse design-ish sunt lansate. De ce face Siemens cafetiera Porsche si nu o face un alt brand mai renumit in aceste produse (nu voi da exemple)? Oare pentru ca Bosch si LaCie sunt genul de firme care nu sunt in stare sa isi faca designul propriu si au o cota prea mica de piata spre a conta ? Posibil.
Prin urmare Porsche si-a intors capul spre o firma a caror telefoane mobile ne-au uimit in ultimii ani prin complexitatea meniurilor si fiabilitatea lor imensa. Un brand de o asemenea valoare incat serviciile 3G si mobile tv-ul nu au putere nici macar sa scoata capul pe piata advertisingului. O companie in fata careia Nokia, SonyEricsson si Samsung aduc plocoane si fac matanii in fiecare dimineata de la ora 7 fix … si anume … Sagem.
Da, Sagem va produce telefonul a carui design va fi elaborat de Porsche. El arata cam asa :

Impresionant nu ? Ce forma maiastra, ce sistem clam-shell inovator … ce mai, o adevarata inovatie.
Intr-o incercare de resuscitare a brandului Sagem vom asista la eforturile companiei de a mai rasufla un pic inainte de a se duce la fund.
Sincer eu nu cred ca un nume celebru pe produsul tau iti aduce altceva in afara de un pic de publicitate suplimentara. Nu iti face cafeaua mai buna, nici nu iti transfera datele mai repede sau ti le tine mai in siguranta, si in nici un caz nu iti va face apelurile telefonice mai clare sau viata bateriei mai lunga. Sunt doar 2 forme diferite fata de un alt produs, si un nume cunoscut pe carcasa. In esenta tot aceelasi produs vraiste il cumperi, cu si fara sigla cea faimoasa.

Symbian si marketingul lu’ Peste

Am descoperit cu multa savoare cat de bine este sa ai telefon cu Symbian. De fapt … de ce Symbian ? De ce un sistem de operare pe un telefon ? Oare din aceelasi motiv pentru care avem sisteme de operare pe calculator ? Sa instalam programe, programele joculete si jocuri in voie ? Evident … iar daca pentru PC gasesti o gramada de softuri in regim freeware sau pe care le poti descarca de pe un ftp/tracker/etc, pentru S60 (platform Symbian folosita pe N73) trebuie sa platesti pentru tot. Acum ati spune, bine dom’le, ai telefon destept, vrei functii destepte, platesti, ce pana mea..
Din pacate va anunt ca N73-ul nu are elemente simple de baza si extrem de banale, precum o alarma personalizabila. Da da, din aia la care iti poti alege ziua exacta cand vrei sa sune. Ce face ? Si telefoanele din epoca de piatra aveau genu asta de alarma? Corect. Nu telefoanele pe S60. Nu N73-ul. Vrei o astfel de aplicatie, gandita de tehnicienii de la N.A.S.A in colaborare directa cu centrul European de Tehnologie si Aplicatii ( LOL ), te costa de la 5 euro in sus. Eu doar ce am platit 8 euro pe un softulet de 115 KB care are functiile de alarma amintite mai sus. Acum pot sa imi pun si eu ceasul sa sune lunea miercurea si vinerea. Pana acum nu.Oh joy oh joy. Printre altele am realizat ca telefonul meu nu are auto-keylock (blocarea automata a tastaturii dupa un interval de timp prestabilit – din cate imi aduc aminte si 3310-ul meu avea asta). Da, il poti bloca manual. Si alarma o poti pune manual (in fiecare zi).
Pentru blocarea automata a tastaturii am gasit totusi un soft gratuit pe care il puteti downloada de aici. Se instaleaza cu PC Suite. Functioneaza perfect.
Le multumesc pe aceasta cale inginerilor de la Nokia care ne pun sa platim pentru niste banalitati de functii pe care orice bomba de telefon le are.

New toy – Nokia N73

Asadar si prin urmareee … de vreo 2 zile am un nou telefon si anume minunatul Nokia N73.

Deocamdata nimic extra interesant de declarat, in afara de obisnuitele specificatii.
Sistem de operare Symbian platforma S60, ecran color 256K la o rezolutie de 240×320.
Camera 3,2 Mpix (2048 x 1536 px) lentila Carl Zeiss Tessar (AutoFocus), Flash, Video etc.
Player media ce suporta in afara de obisnuitul mp3, si AAC, WMA, RealMedia, Flash.
O suita interna OpenOffice (word excel powerpoint), pdf reader ca deh doar de aia e smartphone. Antivirus (nu l-am instalat nu ma intereseaza), Yahoo stuff on it … si ce ma enerfeaza e ca am Skype si nu il pot folosi pt ca este exclusiv destinati clientilor retelei 3 Mobile. Blah. Oh well, someday. Nu are wi-fi dar sincer sa fiu nu ma plang (fiind UMTS) am 3G pe el si merge netul. I-am facut un update de firmware (mi-a cam tremurat fundul pe scaun cand nu se mai misca bara de progres), bateria inca nu am nimic prea bun de spus despre dansa. Maybe later.
Banuiesc ca veti vedea poze facute cu asta micu de acum incolo… calitatea trebuie sa fie buna avand in vedere ca 3,2 Mpix avea prima mea camera digitala (PowerShot A75).
Prima critica care o pot posta aici este viteza sistemului de operare care nu este pe cat de buna mi-as dori. M-am obisnuit cu 6280-ul care la randul lui era destul de incet pt gusturile mele (dar care era bazat pe Java) iar acum trebuie sa indur o operare mai inceata. Banuiesc ca astea sunt sacrifiicile pe care le platesti pt un smartphone.