Daca nu o recunoasteti din imagine pe actrita principala din acest film va dau eu un hint: Grey’s Anatomy.

Katherine Heigl face un rol bun intr-un film usurel de savurat duminica seara in fata micului (sau marelui – dupa posibilitati) ecran.

One for the money se vrea o comedie / actiune desi de ce sa nu recunoastem ca si nota de pe IMDB reflecta calitatea filmului in sine (5/10).

Spoiler alert!

Stephanie Plum (Katherine Heigl) se vede ramasa fara bani asa ca accepta un job de vanator de recompense desi nu are absolut nici o experienta in acest “camp al muncii”. Prima sa tinta este Joe Morelli, un fost politist ce este banuit ca ar fi impuscat pe cineva in afara serviciului si care este considerat fugar. Intamplarea face ca Stephanie si Joe sa se cunoasca inca din liceu (cand au impartit si o scurta idila pe o podea). Mai presus de nevoia de bani, Stephanie vrea sa se razbune pe Morelli pentru ca nu a sunat-o dupa “scurta idila” asa ca apeleaza la toate metodele pe care le are la indemana (printre care ajutorul unui vanator de recompense profesionist) pentru a il prinde pe fugarul Morelli.

Sursa foto: IMDB.

Pentru ca putini sa traisca mult, multi trebuie sa moara devreme. Un fel de capitalism al zilelor noastre. Bogatii au practic timp nelimitat de trait, in timp ce muncitorii din ghetou traiesc de pe o zi pe alta, cafeaua se plateste in minute de viata, iar preturile cresc de la zi la zi.

Pentru bogati, singurul mod de a muri este “din greseala”, eventual un accident de masina sau vreo agresiune. Saracii insa sunt jefuiti de “minutari’ in fiecare zi.

Filmul nu are efecte speciale aproape deloc, putand fi turnat la fel de bine si acum 15 ani. In mod surprinzator Timberlake face un rol chiar bunicel. Nu lipsesc cliseele nici din acest film, protagonistii devenind la un anumit moment un fel de Bonnie & Clyde / Robin Hood al acelei lumi.

De vazut!

Animatia este foarte reusita, putin diferit de stilul filmelor similare din anii anteriori, dar care captiveaza si merita pana la urma vazuta.

Arnold si Bruce Willis au iesit cei mai castigati din acest film, aparand pe ecran fix 30 de secunde, in momentele in care inca nu ti-ai dat seama daca filmul este prost sau extrem de prost, avand astfel timp sa isi spele reputatia pana la sfarsit cand poate ai uitat de ei si te gandul “ce porcarie de film” ti se invarte in cap vreo 2 ore. Prestatia lor a fost bonificata cel mai probabil cu 1 milion $ respectiv 1 milion 200 $ pentru Bruce Willis (a stat cu vreo 2-3 secunde mai mult pe ecran decat Arnold si a trebuit sa aiba o chelie fresh).

Prin urmare va recomand the Expandables doar in contextul in care s-au terminat filmele de pe planeta (inclusiv cele mute de pe la 1900), e duminica, afara ploua in draci si asta e singura optiune. Have fun!

Am vazut partea 1 (2007) acasa si mai tarziu ne-am propus si am ajuns la Transformers 2 (Revenge of the fallen or something).

Ideea e ca ma asteptam sa fie prea multa actiune si deloc fun, insa nu a fost sa fie asa, filmul fiind digerabil chiar si pentru cei care sunt fani ai genului. Problema este ca finalul a dictat aparitia urmatorului Transformers care s-ar putea (in parerea mea umila) sa fie deja prea mult.

- un film facut (parca) cu handycam-ul (majoritatea actiunilor sunt filmate din perspectiva persoanei 1)
- un film cu buget mic (poate si prin prisma felului in care este facut), cu personaje putine, intr-un cadru spatial restrans
- un film care ilustreaza destul de clar tipicul gandirii romanesti, o poveste neasteptata si netradata de titlu, insa fara prea mari pretentii regizorale
- un film cu o idee simpla, care putea sa dezamageasca si totusi nu a dezamagit, insa nici nu a fost o capodopera. In speta … mediocru.

Conditiile de vizionare in schimb au fost … perfecte …

Atunci sigur este hacer…

Si site-ul respectiv.

Nu am vazut primul Hellboy dar am inteles ca a fost ceva mai bun ca The Golden Army.
Personal, mi s-a parut ca Hellboy 2 a fost mai degraba un film de actiune / funny care te tine in priza destul de bine, pe alocuri cu scene de distrugeri pe de alta parte cu doua povesti de dragoste – destul de atipice pentru un film de genul asta.
Recomandabil, dar iarasi, de acasa din fata televizorului mai degraba.

L-am vazut aseara la cinema. Interesant dar un pic prea lung pentru gustul meu. Daca se oprea cu o jumatate de ora mai devreme era perfect. Fara explozii sau efecte foarte interesante (e ceva pe acolo dar nu destul ), dar cu o poveste intriganta care merita savurata mai degraba acasa in fata televizorului decat intr-o sala de cinema.