Mai scrie si tu ceva pe blog

Mi s-a reprosat in diverse randuri ca nu mai postez pe blog. Prima a fost provinciala, porma a urmat sormea. “Mai scrie si tu ceva pe blog sa mai citeasca si ochiu` meu” zice lumea. N-am chef! Blogu e asa … un loc unde sa scrii daca ai ce scrie. E ca un veceu. De ce sa te duci la veceu cand nu ai ce face acolo ? Ce sa va spun ? Ca mi-am schimbat plantatia pe care muncesc ? Mi-am schimbat-o! Yey 4 me!!!

Sa va arat vreo 2 poze pe care le-am surprins ca un blogger ce sunt cu telefonul din dotare (ce blogger esti daca nu ai un telefon cu care sa surprinzi faze pe care sa le comentezi pe urma pe blog ca un mare blogger interesant ce nu esti)? Hai ca va arat:

Pe scurt, un robot porn titan, care pe deasupra mai este si la reducere. Nu cunosc preturile dar banuiesc ca iesi mai ieftin asa, decat cu o papusa din aia gonflabila. Plus ca e robot. Si nu, nu trebuie sa stai neaparat in Titan ca sa il folosesti. Cei interesati de produs sa ne contacteze pe adresa redactiei pentru a afla locul unde gasesc robotul porn.

Pe locul 2 urmeaza masina cu placari faine, importator oficial HAGO si montaj de gresie in pat vibrat cu sapa. Habar nu am ce inseamna toate astea dar noi sa fim sanatosi!

Mai am de spus una alta … dar le pastrez (si pe una si pe alta) pentru zilele urmatoare. Sa mai citeasca si ochiu vostru!

Cateva idei scurte

Acum cat sunt inca fresh, ca de maine incepe treaba din nou si sigur se pierd pe drum.
1. Drumul pana la Sibiu nu e chiar “piece of cake”. Ar merita o autostrada. Daca esti pasionat de serpentine si ai norocul sa nu prinzi tiruri in fata, s-ar putea chiar sa te distrezi pe o cateva portiuni.
2. Detectorul de radar este inca necesar.
3. Sibiu este un oras fantastic. Daca ar arata atat de bine macar 50% din orasele din Romania cu siguranta lumea s-ar plimba mai mult.
4. Daca ajungi prin Sibiu si stai mai mult de cateva ore (macar o zi), trebuie vizitata Poiana Neamtului si Pensiunea Ghiocelul. Sunt vreo 35 de km de mers cu masina dar merita.
5. Tot in Sibiu, exista niste cafenele si baruri foarte misto. In Atrium se mai canta si muzica live din cand in cand.
6. Gradina lor zoologica nu arata chiar atat de rau. Taxa e 3 lei. Daca ar cere 5 lei, poate ar reusi sa si faca ceva de banii aia.
7. Cand prietenii tai sunt prinsi pe ruta Constanta – Bucuresti bara la bara in traficul infernal de 1 Mai, tu poti sa huzuresti in spatele unui TIR pe Valea Oltului, care de bine de rau merge cu 70-80km/h.

Cam atat.

A venit si Pastele .. a si trecut

Iata ca a trecut si Pastele anul asta. Si nu a fost mai special decat cel din anii trecuti. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc a fost mai putin special decat anul trecut, si decat acum doi ani. Si asta pentru ca Pastele devine … un fel de Craciun.

Cum asa ? Pai e simplu. La fel cum de Craciun nu se intampla nimic special din punct de vedere religios, ci mai degraba din punct de vedere “mistic” – vine Mos Craciun – si totul evolueaza in jurul unui brad, a unor cadouri si a multa mancare, la fel si de Paste ajunsul la Biserica se transforma in motiv de intalnire pentru fix 10 minute (sa luam lumina zic) dupa care toata lumea roiu pe la case, cluburi, prieteni, etc si zilele de sarbatoare in sine, intr-un mare gangbang culinar. Ah si mai e si iepuroiul, vesnic simbol al materialelor de publicitate afisate pe peretii tuturor magazinelor in aceasta perioada.  Nu exista nici un motiv destul de bun in lumea asta sa ne faca sa ne gandim fix pentru 30 de secunde … “ba, dar ce pana mea e cu Pastele asta?”

Nu de alta, dar daca intr-adevar ar trece aceste ganduri prin capul a 10% dintre noi am ajunge la urmatoarele concluzii : 1. nu stiu cine e Hristos si de ce a inviat, si chiar daca a inviat eu nu cred 2. ok, a inviat Hristos .. cu un scop, asa ca poate ca ar trebuii sa mai petrec 10 minute la slujba la Biserica, sau sa fac o fapta buna … oricare ar fi ea.

In primul caz, am fi scutiti de drumul si imbulzeala pe care o presupune drumul pana la biserica, am putea sa dormim linistiti, si nu am mai fi atat de ipocriti cand cineva ne saluta a doua zi de dimineata cu “Hristos a inviat” si noi ii raspundem “Adevarat a inviat”.

In al doilea caz, poate ca ne-ar face sa reflectam putin, nu atat la divinitate (oricare ar fi ea), ci la noi insine, la momentul in care ne aflam in viata noastra si ce am reusit sa facem pana atunci si cu ce “compromisuri”. Parerea mea…

BRD – continued

Incarcat cu rabdare si mai ales intentii bune ma prezint vineri la BRD Dorobanti. Am doua conturi, unu pe persoana fizica si unu pe persoana juridica. Sa rezolvam la juridic mai intai zic.
La etajul 1 unde se gestioneaza conturile de firme e mult mai liber ca la parter. O domnisoara ma ajuta foarte rapid si la obiect cu 2 plati, si ma directioneaza discret catre consiliera cu care trebuia sa discut pentru restul serviciilor pe care le vroiam.
Consiliera are de refacut vreo 20 de formulare de emitere de carduri pentru ca “s-au schimbat formularele”. Ma serveste rapid si fara comentarii. BRD Office – 20 de euro (cu digipass) si 10 euro pe luna. Pai ce mama lor, daca sunt persoane juridice isi permit sa plateasca 10 euro pe luna pentru un serviciu a carui interfata arata de parca ar fi fost facut cu frontpage acum vreo 5 ani. Mai completez un cearsaf (nu am inteles de ce formularele trebuie sa fie pe dita-mai calendarul) si 2 formulare si sunt plecat. Ajung la parter la persoane fizice unde consiliera care trebuia sa imi activeze brd-netul si sa imi emita un card embosat cauta vreo 20 de minute niste documente generale despre comisioane. Completeaza ea formularele in locul meu, eu semnez, o intreb de ce ma taxeaza cu nspe mii de comisioane mai ales intr-o perioada in care bancile ar trebuii sa isi fidelizeze clientii, ea imi raspunde sec ca din asta traiesc bancile si plec mai departe.
Per total o experienta cat de cat placuta. Comisioanele si taxele insa … penale.

BecaliBlog

Ati auzit sau poate nu ca distinsul oier miliardar zis Becali Jiji, si-a facut blog. Ieri cel putin vuiau ziarele despre marele eveniment ce a lovit Romania, ce este evident mult mai important decat criza financiara, decat faptul ca Bursa de Valori Bucuresti si-a suspendat activitatea acum vreo doua zile pentru prima oara dupa infiintarea sa in 1996,etc.
Este un eveniment national, pentru care noi toti, ar trebuii sa gasim repede un machidon si sa ii strangem mana in semn de respect si apreciere.
Din curiozitate am dat si eu ieri pe acolo – pentru ca imi venea foarte greu sa cred ca Berbecali si-ar face “glob” si ar mai si scrie pe el, iar ce mi-a fost dat sa vad m-a facut sa ranjesc vreo 5 minute.

Vreau să pot comunica şi cu fanii mei, şi cu duşmanii mei înverşunaţi. Am destui, şi în sport, şi în politică. Declar din start că nu voi sta nicio clipă în faţa tastaturii, dar vă asigur că eu sunt cel care dictează textele de pe acest blog.

Este destul de aberanta supozitia ca Becali s-ar exprima atat de cursiv si corect.
In dimineata asta citeam ca blogul a fost desfiintat intrucat faimosul oier nu si-ar fi dat acceptul ca acesta sa fie creat.
Blogul se gaseste inca la georgebecali.ro/blog

World News

V-ati intrebat vreodata cum ar arata un porc-maimuta ? Nu, nici eu. But here goes.

Tastaturi

De cand am inceput sa observ ca exista si alte feluri de tastaturi decat cea pe care o aveam eu la primul meu calculator (un AMD K6-II), au inceput sa imi placa, si imediat cum am inceput sa imi permit, am inceput sa schimb tastaturile mai ceva pantofii.

Am vazut ca exista tastaturi mari, mici, medii, drepte, curbate, rupte, cu cateva butoane extra, cu multe butoane extra si cu obscen de multe butoane extra, moi si tari, zgomotoase si tacute, cu o cursa a tastei lunga sau scurta, cu becuri verzi portocalii sau albastre, din plastic si chiar de metal.

Astazi dupa o lunga ucenicie, tastatura mea Microsoft de la munca a fost inlocuita.
Nu pentru ca as fi avut nevoie neaparat de o alta tastatura, nu pentru ca am dat de mai multe ori inghetata pe ea, nu pentru ca am si abuzat-o in nenumarate randuri cand nu mi-a convenit ceva si s-a trezit cu cate un Enter dat din fundul gradinii de undeva. Nu. Ci pentru ca incepea sa ma enerveze la maxim zgomotul.

Nu tin minte exact de cand o am. Sa fie totusi mai bine de un an. Ideea este ca am tastat atat de mult la ea, incat daca treceam un anumit prag de viteza in tastat, devenea extrem de zgomotoasa, si scoate un scartait cel putin enervant. Si da, am fost rugat de mai multe ori sa tastez ceva mai “incet”.

Evident ca un mic geek-interior ce sunt mi-as fi dorit un Logitech in schimbul minunatei Microsoft, dar baietii de la IT nu aveau asa ceva in dotare pentru publicul larg, prin urmare am fost nevoit sa accept asa ceva ->

Da, este o tastatura HP, fara butoane media, fara beculete in exces, fara slidere de zoom, fara nimic fancy. Este in schimb, silentioasa. De abia ma pot eu auzi tastand ceea ce este bine. Sunt curios cat o sa tina avand in vedere ca eu chiar …. scriu… mult.

Blogbrowsing

Da, deci am scos balaria de script de la blogbrowsing, in primul rand pentru ca de foarte multe ori se intampla sa apas pe colt sa vad unde ma duce, si nu ma ducea nicaieri (ba da, pe o pagina alba, adica nicaieri), dar mai ales pentru ca overlay-ul era nesimtit rau. Ocupa o jumatate de pagina, si incercand sa dau click pe anumite linkuri de pe blogul meu, linkul nu reactiona. Pentru ca era acoperit de Flash. So bye bye blogbrowsing!

Amortit

Nu s-a mai intamplat de foarte mult timp. Sa ma trezesc dimineata ca dupa o noapte de betie (desi nu am baut nimic aseara), si sa nu am absolut nici un chef sa ma misc de acolo. Era prea bine. Undeva in strafundul mintii mele constiinta incerca sa iasa la suprafata fara a fi ajutata de nici o cafea, pentru ca evident imi era prea lene sa imi fac … you have to go to work. Uitandu-ma fugitiv la ceas aflu ca nu mai am timp de dush, si ma imbrac rapid cu gandul de a pleca spre munca. God damnit… e prea greu, mai ales ca aveam senzatia aia de dimineata cand e somnul foarte dulce, dar eu deja stateam in fata colectiei de parfumuri si incercam sa ma decid daca D&G se asorteaza mai bine cu pollo-ul meu sau ar trebuii sa merg pe Paul Smith in dimineata asta. Intr-un final D&G castiga prin neprezentarea celeilalte optiuni in raza mainii mele (trebuia sa ma intind).
Ies din bloc si imi aprind o tigara, pe care o fumez pe nerasuflate pana la statia de metrou, gandindu-ma cat de naspa e sa fumezi fara sa iti fi baut cafeaua inainte. Sa ii ia dracu pe suedezii care isi parcheaza pe strada la mine Audi-urile A4, A6, A8 … de stiu ca trec in fiecare dimineata pe acolo si ma oftic. De ce dracu traiesc eu in Danemarca ?
Ma rog sa bata vantul din spatele meu ca sa imi faca corvoada de a imi cara kilogramele mai usoara. No luck.
Intr-un final ajung la munca. Doamne sper ca este cafea! Evrika! Este.

Dar aici nu este nimeni … sunt singur.

Google Lively – Un nou second life

Un mediu mai taiat din lemn, avatare putin personalizabile, obiecte facute de catre inginerii Google si aprobate de catre Google, si totul fara a descarca un client special. Cam asa s-ar defini in linii mari Google Lively, un nou serviciu marca Gugal, care se vrea a fi un “Second Life Killer”.
Cu ceva cunostiinte de programare in Second Life puteai sa iti construiesti “cu mana ta” aproape orice. Cu Lively nu merge. Toate environmenturile, obiectele si texturile sunt facute de Google si optiunea de a iti pune amprenta personala pe mediul 3D nu este posibila la momentul acesta.
In plus, nu exista optiunea de a face sex in Lively, ceea ce banuiesc ca o sa fie o mare problema, pentru sociopatii care sperau la acest “great feature”.

Lively se poate accesa aici.