Am discutat de multe ori in diverse cercuri si cu diversi oameni “vremurile de aur” ale calculatorului in Romania, si experienta mea cu el, insa nu am scris niciodata aici. “Rememberinguri” pline de nostalgie vis a vis de cativa megahertzi si foarte putini megabytes de ram completate de bucuria intrarii intr-o zona “hi-tech”.
Primul meu contact cu un calculator nici nu mi-l amintesc 100%. Cred ca aveam vreo 5 ani cand copii unor prieteni de familie aveau in casa un HC – ICE Felix. Avea o tastatura mare si groasa, se conecta la televizor si aveai doua optiuni de a iti incepe chinul, fie folosind un casetofon pentru a incarca “programele”, fie prin dischetele mari de 5 inchi (parca) si unitatea aferenta.
A fost destul. Am ramas indragostit de zecile de linii de cod pe care trebuia sa le scrii ca sa faci … cam orice, si mai ales de jocul Saboteur – in care erai un ninja ce omora diversi.
Cand am implinit 6 ani am aflat ca la scoala din zona unde urma oricum sa ajung un an mai tarziu se faceau cursuri de informatica. Stiam deja sa citesc deci nu ar fi fost o mare problema. I-am batut la cap pe ai mei pana ce m-au inscris, in mod evident.
La vremea aceea scoala se putea considera “tehnologizata”. Avea vreo 20 de terminale, mai exact un terminal fiindcompus dintr-un ecran monocolor (doar verde) si o tastatura. Toate erau legate la “server”, si toata lumea stia ca serverul trebuie pornit cu cel putin jumatate de ora inainte de inceperea cursurilor ca sa se “incalzeasca”. Altfel, toti participantii la curs stateau cu ochii in niste monitoare goale. Acolo am invatat sa tastez ca lumea, am invatat principiile de baza de functionare a unui calculator si am invatat sa editez texte. Exista chiar si un program “de invatare” care se numea sugestiv “instructor.exe”. Pentru un pusti de 6 ani ma consideram norocos. Nu a trecut mult timp si au inceput sa apara calculatoarele pe la copii vecinilor, mai ales prin casele de vaporeni, care aduceau primii cea mai noua tehnologie din lumea vestica in Constanta. M-am jucat o vreme cu Windows 3.1 in diverse vizite, iar cand am vazut Windows 95 pe noul calculator al celui mai bun prieten al meu am fost de-a dreptul siderat. Puteai sa faci atat de multe lucruri!!!
Primul meu calculator a venit insa mult mai tarziu. Parintii mei nu intelegeau si nu vedeau cu ochi buni setea mea nesfarsita de stat cu ochii in calculatoarele vecinilor si a prietenilor. Citeam mai putin, invatam mai putin, si asta nu era de bine. Cand deja aparusera salile de jocuri (prin clasa a 5-a) devenisem un client fidel. Toti banii pe care reuseam sa ii strang sau sa ii cersesc de la ai mei, ajungeau invariabil in salile in care am jucat pentru prima oara Red Alert si Delta Force. Prin clasa a 6-a, ai mei au cedat intr-un final rugamintilor mele de a cumpara un calculator (care era foarte scump oricum la vremea aceea) si mi-au facut o surpriza.
Primul calculator – al meu
Era o zi de primavara si tatal meu m-a luatl a o plimbare. M-am intors acasa cu un calculator AMD K6-2 la 450 Mhz cu 32MB de RAM, un HDD de 7GB si placa video AGP dedicata de 4 MB. Eram in culmea extazului. Pe mine nu prea ma interesase pana atunci ce calculatoare aveau colegii si prietenii, ce specificatii aveau si cat de rapide erau. Eu stiam ca ei au si eu nu, ceea ce era deja prea mult de indurat. Aveam sa aflu mai tarziu ca eram lider in clasa si cartier, pe langa cei cu Pentiumuri la 266 de Mhz, buton de “turbo” si hard-diskuri de 1-2GB. De acolo totul s-a desfasurat uimitor de repede. Cand ma uit in urma si imi aduc aminte de prima oara cand mi-am stricat Windows-ul (98 la vremea aceea), cand mi-am instalat singur singurel modelul telefonic, serile state pe Xnet pe mIRC, si mai tarziu jucand Counter-Strike si discutand in retea cu vecinii pe PonyChat mi se pare ca a trecut o vesnicie.
Probabil ca as putea sa scriu la nesfarsit despre experientele cu tehnologia din vremea aceea. Imi aduc aminte cu foarte multe detalii fiecare prostioara, lectie invatata si fiecare avantaj care mi l-a adus calculatorul. Sunt unde sunt in ziua de azi datorita faptului ca au aparut calculatoarele si ca mi-am bagat nasul in ele (atat software cat si hardware) de la inceput.
Post inscris in concursul de pe blogul lui Sorin Rusi.
Tu erai expert!
) Dap, am trecut si prin asa ceva.
Experienta cu tastatura aia gen consola, conectat la TV am avut si eu si tre’ sa recunosc ca nu intelegeam deloc cum merge. Si asta tot pe la straini. In rest ce mai prindeam si eu cate un coleg, la care ma duceam sa “invat”, care avea PC si un joculet gen MK.
Eu am pun mana , mai serios, pe un sistem de calcul prin clasa a V-a abia. Si asta la o sala de net. Ne dusesem sa ne jucam pe PS si pentru ca eram satul, voiam sa incerc si PC-ul. Si primul joc a fost Delta Force – ala prin desert. Sa mai zic ca eu umblam cu mouse-ul, iar un coleg era la tastatura, apoi schimbam?
Primul meu calculator a venit acasa abia prin clasa a IX-a, drept rasplata ca invatasem si obtinusem rezultate decente la Capacitate.
Imi aduc aminte ca la informatica, in liceu, incerca o profa sa ne invete cum sta treaba cu calculatoarele astea, Si ne explica ea ce este “hardware”, “software”, cum se imbina astea si cam erau interdependente bla bla. Nu am inteles o iota. Apoi a venit o d-ra profesoara, care se chinuia sa ne invete codurile de baza din html. Aici, barem, am retinut ceva. In rest nada!
Logica, lumina, in lumea asta a tehnologiei a aparut mai tarziu, cand, din curiozitate, aflam fel si fel de lucruri noi. Nu zic de cate ori m-am milogit de amici, verisori sa imi instaleze si mie Win 95/98/Millenium, ca eu reuseam sa le busesc.
Mai tarziu imi cumparam lunar reviste de IT, cu CDuri, din care incepeam sa inteleg cat mai multe.
Imi vine sa rad ca am ajuns sa ii invat pe altii, care ma invatau cum sa dau format c:/, sa faca diferite chestii, sa depaneze etc.
Oricum… PC-ul mi-a ocupat ore bune cam din fiecare zi din adolescenta mea, de cand am pus mana pe el prima oara. Am uitat de carti, de citit, de iesit afara. Mult mai tarziu mi-a revenit pasiunea pentru mersul cu bikla, pentru fotografie, pentru lumea macro
Ma uit ciudat la tinerii de astazi [4-15 ani], cum ei cresc cu astfel de lucruri si, cum eu stiu sa schimb niste placute de frana la masina, ca asa am vazut la tata cand eram mic, asa stiu astia mici sa umble prin PC, sa instaleze, sa configureze, sa faca diverse lucruri care mie mi-au luat ceva timp sa le invat.
Numai bine!