Un erou pentru fiecare dintre noi.

Prin bunavointa unor oameni am primit in teste noul HTC Hero pe care l-am butonat (impropriu spus) de zor vreo saptamana. Ce am aflat ? Ca HTC-ul face telefoane inteligente.

In primul rand as vrea sa incep cu pachetul. Din pacate HTC mai are de lucrat aici, intrucat nu m-am simtit destul de bagat in seama. Pachetul unui telefon ar trebuii sa fie ca un preludiu (stiu, putin trasa de par comparatia dar nu am gasit alta la indemana). Adica plin de surprize, ceea ce din pacate nu este cazul HTC-ului. E adevarat, are tot ce ai nevoie in el, dar nimic mai mult. Cu totii ne dorim un unpacking de asta dar cum stim ca nu se poate am vrea ceva cat mai aproape de el.

Telefonul in sine

La primul contact Hero-ul nu impresioneaza in mod deosebit, dimpotriva atrage reactii diverse : “da, e dragut”, “asta e iPhone-ul ala nou, dar alb?” sau “nu stiu … indoitura aia jos acolo…”. Din fericire insa HTC nu si-a propus sa faca un top model al telefoanelor, insa si-au batut destul de mult capul sa il individualizeze. Are acel .. “chin” (nr. barbie) deloc comun, dar care ii confera acea nota de originalitate si mister pe care orice telefon care se respecta ar trebuii sa o aiba.
Si pana la urma nici nu au trebuit sa creeze un telefon frumos. Pentru ca l-au facut destept.

Sub Capota

De la inceput pana la sfarsit, tot hardware-ul tipa HTC intrucat eroul nostru are o inima ce se numeste Qualcomm MSM 7200A si care pulseaza la o frecventa de  528 MHz, o memorie de 288 MB RAM, 512 MB ROM si un display capacitiv (atentie, e un cuvant important) superb de 3.2 inchi ce este in stare sa produca o rezolutie de 320×480 pixeli.

Bateria este Li-Ion, de 1350 mAh despre a carei performante vom vorbi pe larg ceva mai incolo. Sa nu va inchipuiti ca lipsesc restu de dotari necesare unui techie dedicat precum camera foto de 3.2mpix,conectivitate 3G si WLAN, GPS si accelerometru, mini USB sau mufa audio de 3.5 mm. Nu. Toate sunt acolo, ingramadite elegant intre cei 112 mm inaltime si cei 14.4 mm grosime.

Software

Daca nu stiati deja Hero, este al 2-lea telefon (dupa Magic) care a ales sa ignore un sistem de operare deja existent de ceva timp pe piata (Windows Mobile) si a adoptat din mers Android, noua platforma de operare a celor de la Google. Si foarte bine a facut. Implementarea Androidului pe acest sistem este absolut excelenta, transformand telefonul intr-un gadget pe langa care nu te vei plictisi prea usor. Pur si simplu exista o gramada de chestii pe care poti sa le faci cu el.

Utilizare

Trebuie sa recunosc ca la inceput mi-a fost greu sa ma adaptez la Android. Lucrurile erau pe dos, optiunile nu erau acolo unde ma obisnuisem eu sa le gasesc si dintr-o data aveam de aface cu un telefon care nu avea alta metoda principala de control decat ecranul. Tastele fizice pe care le veti regasi pe telefon sunt putine la numar (butoanele de apel, respectiv respingere apel, o tasta dedicata “home”, una de meniu si inca 2 – una de cautare pe Google iar o alta pentru intoarcerea in meniuri (back)). Navigarea prin meniuri insa se poate face insa si prin trackball, insa la ce bun cand ai ditamai ecranul la dispozitie pe care sa il freci (la propriu bineinteles). Nu am inteles exact motivatia din spatele acestui track-ball. Ecranul se dovedeste foarte sensibil in utilizare intrucat rolul track ballului se reduce in majoritatea situatiei la “avertizac de serviciu” (pulseaza cand ai un apel pierdut sau un mesaj nou). Cu toate acestea in cateva ore aflasem unde sunt toate. Interfata Android a adoptat insa un stil diferit cand vine vorba de setarile din meniuri, si anume afisarea optiunilor doar sub forma de text, fara nici un fel de iconita ajutatoare. Unii utilizatori s-ar putea simti putin confuzi la inceput, dar nu este ceva ce nu poate fi depasit in cateva zile de folosire.

Sense UI si Multi-Touch

Doua lucruri foarte importante fara de care acest telefon nu putea fi luat in serios. Primul este ceea ce creeaza experienta proprie de utilizare. Meniurile se pot trage, impinge si derula cu simpla atingere a degetului, iar interfata grafica este atat de bine pusa la punct incat nu ti-ai putea imagina ca lucrurile s-ar fi putut desfasura in alt fel. In utilizare si la nivel de “atingere” totul decurge foarte fluent. Multi-touch-ul, dupa cum ii spune numele, te lasa sa pui doua degete pe ecran si sa tragi de o poza pentru a o mari sau a o micsora. Da, e drept, Apple a introdus acest mod de joaca cu imaginile, insa foarte bine au facut, pentru ca acum au invatat si altii cum sa implementeza si ne putem bucura de aceasta functie fara sa avem neaparat in mana un telefon costisitor cu un mar desenat pe el.

Sincronizare

Aici din pacate lucrurile nu stau foarte bine. As cumpara cu placere un program care sa imi poata muta contactele de pe un telefon Nokia, SonyEricsson si sa mi le puna pe HTC sau pe Samsung indiferent de model, dar pur si simplu nu exista. Exista insa cai de mijloc. Spartan in design si functii, utilitarul pentru Windows de sincronizare a HTC-ului m-a lasat insa sa imi trag contactele din Outlook, ceea ce mi-a rezolvat oarecum problema copierii numerelor de telefon pe Hero. Este adevarat ar fi fost frumos sa fi avut la indemana un program mai bine pus la punct, interfata softului avand 4 butoane mari si late.

E-mail si Internet

Bineinteles ca fiind o platforma Google integrarea cu Gmail se face fara probleme. Telefonul trage mailurile fara efort insa si de pe Yahoo sau orice casuta POP3. Nu am incercat din pacate alte standarde de conectare si transfer. Prin urmare tind sa afirm ca nu exista nici o problema aici.

Nu ma entuziasmez cand vad doar un ecran si nu exista nici o modalitate alternativa de introduce text pe un telefon. Nu este un secret ca am degetele comparabile cu niste cremvusti (eh … niste cremvusti mai slabi e drept), ceea ce imi da oarecum un sentiment de nesiguranta inca de cand imi indrept meniul telefonului inspre a scrie un mesaj. Tastatura virtuala din HTC este un caz fericit, intrucat dupa un timp de acomodare (4 zile in cazul meu) scrierea unui e-mail se face dea dreptul usor si cu foarte putine greseli. Ma gandesc ca daca as fi avut telefonul mai mult timp, si acele greseli ar fi disparut mai devreme sau mai tarziu. Ce e drept, si trebuie sa carcotesc un pic, am avut placerea de a ma juca cu un HTC Touch HD pe care tastatura virtuala mi-a lasat o impresie mult mai buna. Parca nu ar fi vrut sa greseasca oricat de mult l-ai fi indus in eroare (tastarea la mijlocul celor 2 taste de obicei este un test bun). Intorcandu-ne insa la oile noastre, Hero are totusi o tastatura utilizabila pentru majoritatea oamenilor. Exista feedback tactil la atingere (vibratii) si datorita accelerometrului, displayul se roteste automat la intoarcerea telefonului, tastele virtuale marindu-se astfel pentru o mai buna experienta de redactare.

Pe Internet, Hero e ca si acasa, iar eu nu sunt un om usor impresionabil cand vine vorba de tehnologie si de felul cum se integreaza cu Internetul. De cele mai multe ori reusesc sa scot un cascat lejer cand vine vorba de ce stie sa faca un telefon, insa Hero a avut niste asi in maneca care m-au facut sa exclam (in gand) un WOW. In momentul in care asociezi unui contact din agenda telefonica un cont de Facebook, spre exemplu, HTC se conecteaza automat la contul persoanei respective, si ii downloadeaza atat imaginea de profil asociata, pe care o va folosi la called ID image, precum si data de nastere .. asta ca sa nu te trezesti ca a trecut ziua respectivului sau respectivei si nu ai sunat-o.

Videoclipurile de pe YouTube au rulat impecabil, fara nici un fel de incetinire sau sacadare si nici browsingul normal nu este de lepadat, paginile incarcandu-se repede, iar navigarea facandu-se lejer… fara dureri de cap, ce mai.

Camera

Cei 3.2 megapixeli nu sunt ajutati de nici un fel de flash. Nici LED nici Xenon. Iar asta se vede in calitatea imaginilor. Lentilele de asemenea nu sunt excelente, si cam toate indiciile arata spre faptul ca acest telefon nu a fost facut pentru poze. Camera este acolo, dar nu mi-as pune increderea in ea pentru scene cu lumina slaba. La fel sta situatia si pentru partea video. In afara de faptul ca fara o lumina puternica focalizarea este aproape imposibila, personal nu am gasit nici un mod in care sa fac zoom in timpul filmarii. Putin frustrant.

Poza facuta cu HTC Hero (ziua)

Bateria

Ecranul capacitiv care dupa cum am scris si mai sus, este absolut formidabil, wireless-ul, 3G-ul, browsingul, toate isi cer partea de curent de la bateria de 1350 mAh, ce reuseste sa tina piept abuzului aproximativ 2 zile in cazul in care maniile multimedia sunt infranate un pic. Telefonul te poate lasa insa balta si dupa 1 zi de utilizare constanta. E pacat sa ai atat de multe functii intr-un telefon si sa nu te poti bucura de ele, din cauza bateriei. Ce e drept insa, nici alte telefoane din segmentul sau nu exceleaza la acest capitol. Asteptam cu nerabdare baterii mai performante care sa satisfaca omul pus pe drumuri in nevoie acuta de Facebook, Twitter, E-mail, MP3-uri, RSS si restu. :) Intre timp, tineti-va cablul mini-USB aproape, pentru ca Hero se poate intepa la un port USB si pentru incarcarea bateriei.

Aplicatii

Android Market-ul este locul si oricand este timpul. Gasesti aplicatii pentru aproape orice (numai eu la un anumit moment aveam 2 aplicatii de Twitter instalate simultan), de la jocuri pana la softulete de management al timpului, chat sau alternative pentru browsing. Am gasit inclusiv o aplicatie care iti transforma telefonul intr-un shotgun, care prin miscari sugestive incarca cartusele in arma, si cand zdruncinai telefonul descarca arma pentru a impusca un oarece inamic invizibil. Bun pentru crizele de nervi in care vrei sa il impusti (la figurat) pe cel din fata ta, sau pentru o partida de somata hi-tech. Descatusarea de Windows (si Microsoft) precum si adoptia la scara larga a Androidului a facut ca dezvoltatorii sa isi indrepte rapid privirea spre acest sistem de operare si sa creeze aplicatii pentru el, lucru imbucurator ce naste sperante mari vis a vis de urmatoarele softuri ce ar putea fi disponibile pentru aceasta platforma mobila.

La Final

Ce mi-a placut – Ecranul in primul rand. Foarte sensibil si foarte exact, luminos, si aratos. Interfata foarte “eye candy-ish” cu tranzitii frumoase, cu multe posibilitati de personalizare.  Integrarea cu retelele sociale, precum si multitudinea de aplicatii care mai de care mai folositoare sau nefolositoare.

Ce nu mi-a placut – Android este inca un sistem nou, de aceea insa si implementarile nu sunt perfecte. In timpul utilizarii am observat ca unele programe uitau sa se inchida, altele pur si simplu nu aveau optiunea de a iesi din ele, si nu o data m-am trezit in situatia in care sistemul devenea greoi, aplicatiile se lansau cu intarziere (mare) si tranzitiile se sacadau. O parte din aceste probleme le-am rezolvat cu un Automatic RAM Cleaner (care l-am gasit evident pe Android Market), care inchidea automat aplicatiile pe care le selectasem in prealabil dupa un anumit timp de la blocarea ecranului. Nu mi se pare cea mai buna abordare insa, mai ales avand in vedere ca pe un telefon de acest gen poti avea instalate o gramada de aplicatii la un moment dat si pur si simplu nu este foarte comod sa stai sa introduci x soft in lista programului, pentru a fi inchis automat. Desi procesorul este potent, exista inca situatii in care sistemul de operare raspunde mai greu, si este pacat ca eroul sa cada pe campul de lupta fara apel.

Totusi Hero este fara indoiala un mare pas in fata facut de HTC in directia telefoanelor inteligente ce nu se bazeaza pe Windows Mobile (sau Symbian) si pe masura ce Android sa va maturiza sunt sigur ca multe dintre inconvenientele intalnite astazi pe un astfel de telefon se vor rezolva.