Dimineata de Bucuresti este diferita de dimineata de Copenhaga. Clar. Daca dimineata de Copenhaga era un calvar ambulant fara cafea tigari si stiri, am aflat ca dimineata de Bucuresti poate fi mai mult decat decenta cu doua zambete, doua tigari si un canal de muzica ce canta aiurea in background pana cand fac ochi si incep sa cant cu el.
Dimineata de Bucuresti nu are nevoie de televizor pana la urma (foarte foarte ciudat – cred ca cei de la CNN imi duc dorul), poti doar sa te uiti pe geam la furnicarul de masini care trece prin fata blocului, este divertisment pe sistemul viata bate filmul.
Daca pleci cu masina devreme ajungi la munca tarziu, daca pleci tarziu ajungi la munca tot tarziu (unul dintre paradoxurile explicabile ale bulevardului Iuliu Maniu). Metroul nu se supune aceleiasi randuiri, prin urmare nu este fun, nici nu il mai mentionam.
Dimineata de Copenhaga era pe cat de alerta pe atat de linistita. Dimineata de Bucuresti este invers.
Dimineata de Copenhaga avea atat de putine detalii iesite din comun incat le cautam cu disperare, pe cand dimineata de Bucuresti are atat de multe detalii incat le impingi in comun pentru ca altfel ai risca sa fii asaltat de ganduri cu masini ce iti taie fata, asfalt alunecos pe care nu s-a aruncat nimic, facturi neplatite, etc etc.
Atunci cand intarzii va fi acel portar la bariera despre care nu am mai vorbit dar o sa vorbesc in viitor, care intr-un mod mai mult sau mai putin random nu da voie masinilor sa intre in parcare pe motiv ca nu aveti aia (gesticuland, si desenand cu mainile in aer un dreptunghi pe care scrie ca ai voie sa intrii … trebuie sa imi fac si eu unu din ala). Atunci cand nu intarzii ai cea mai mare sansa sa dai peste portarul de treaba care deschide bariera fara nici macar sa ii explici ce e cu tine, de unde vii si cat stai.
Sigla de la Citibank s-a stins. Sau cel putin asa era aseara. Criza economica (un lait motiv al zilelor noastre) a lovit si aici. Accenture in schimb lumneaza nestingherit. Mai bine de noi … nu avem sigla deloc.