Am urmarit acum cateva seri, in urma unei frumoase recomandari filmul Slumdog Millionaire..

Si pentru ca nu vreau sa stric celor de pe aici placerea vizionarii, o sa scriu foarte putin despre ce contine filmul.

Practic, este povestea unui copil indian ce ramane orfan si isi traieste toata copilaria, dormind pe unde apuca, mancand te miri ce si castigand bani de pe urma unor indeletniciri cel putin hilare (de aici “slumdog”), si care ajunge in varianta indiana a prea-cunoscutului concurs “Vrei sa fii milionar”.
Recomandabil: 9,5/10 !

Plus :

“Pelicula “Slumdog Millionaire” a castigat Oscarul pentru cel mai bun film al anului si a fost, cu opt premii ale Academiei Americane de Film in palmares, marele castigator al galei desfasurate duminica noaptea, la Los Angeles…”

Sursa.

Am fost cu inima indoita, oarecum, la ultimul film romanesc aparut sub numele sau “Pescuit Sportiv” (aka Hooked) si iata ce am vazut:

- un film facut (parca) cu handycam-ul (majoritatea actiunilor sunt filmate din perspectiva persoanei 1)
- un film cu buget mic (poate si prin prisma felului in care este facut), cu personaje putine, intr-un cadru spatial restrans
- un film care ilustreaza destul de clar tipicul gandirii romanesti, o poveste neasteptata si netradata de titlu, insa fara prea mari pretentii regizorale
- un film cu o idee simpla, care putea sa dezamageasca si totusi nu a dezamagit, insa nici nu a fost o capodopera. In speta … mediocru.

Conditiile de vizionare in schimb au fost … perfecte …

A toilet tank here:

Intr-un restaurant libanez.

Pizza Capriciosa de la Bella Italia.

Si nu … nu era cu extra topping de “masline”.

Dar stim sa cerem bani …

Optiuni : anscrisa, dotari … destule

Pai ce mama naibii … ce trebuie atatea detalii.

De cand m-am mutat pe minunatul bulevard mai sus amintit, in putinele ore pe care le petrec zilnic acasa aud cel putin 10 ambulante care imi zdruncina creierii stand blocate in trafic pentru ca ele fie trebuie sa ajunga la Pitesti (pe autostrada), fie vin de pe autostrada si trebuie sa ajunga in oras. Din cand in cand, soferii ambulantelor, enervati de faptul ca cele 3 benzi de pe Iuliu Maniu sunt pline de masini si ei nu au unde sa se duca, nu se multumesc numai cu sirena enervanta, si mai baga si portavocea mustrand constiincios soferii care nu vor sa se urce, fie unii peste altii, fie pe scuarul cu bordura de 25 de centimetrii si gard de fier. Asta bineinteles in urechea noastra, a celor ce locuim in zona si nu avem voie sa ne plangem. Inteleg, sunt urgente si fie sunt niste oameni in acele ambulante care trebuie sa ajunga la spital, fie acea ambulanta trebuie sa ajunga la cineva care are nevoie.
Insa … pe mijlocul bulevardului exista un … scuar. Cam de 2,5 metrii latime. Pe care chipurile exista gazon. De fapt este acolo pentru panourile publicitare. Ce ar fi, daca am renunta la panourile publicitare si am face pe mijlocul acelui scuar o banda de urgenta ?

Cu un sistem de bariera dubla care se poate ridica prin semnal radio doar de catre ambulante am rezolva si problema folosirii neautorizate a respectivei benzi ? Punem si un echipaj de politie care sa dea niste amenzi frumoase celor care se arunca sa faca ambulance-tailing – stiti voi, in special in zonele aglomerate tot timpul se trezeste unu care sa se aseze in spatele unei ambulante si sa se tina dupa ea pentru ca “deschide drumu”.

Dar nu … mai bine ne streseaza pe noi nino nino-ul.

Incarcat cu rabdare si mai ales intentii bune ma prezint vineri la BRD Dorobanti. Am doua conturi, unu pe persoana fizica si unu pe persoana juridica. Sa rezolvam la juridic mai intai zic.
La etajul 1 unde se gestioneaza conturile de firme e mult mai liber ca la parter. O domnisoara ma ajuta foarte rapid si la obiect cu 2 plati, si ma directioneaza discret catre consiliera cu care trebuia sa discut pentru restul serviciilor pe care le vroiam.
Consiliera are de refacut vreo 20 de formulare de emitere de carduri pentru ca “s-au schimbat formularele”. Ma serveste rapid si fara comentarii. BRD Office – 20 de euro (cu digipass) si 10 euro pe luna. Pai ce mama lor, daca sunt persoane juridice isi permit sa plateasca 10 euro pe luna pentru un serviciu a carui interfata arata de parca ar fi fost facut cu frontpage acum vreo 5 ani. Mai completez un cearsaf (nu am inteles de ce formularele trebuie sa fie pe dita-mai calendarul) si 2 formulare si sunt plecat. Ajung la parter la persoane fizice unde consiliera care trebuia sa imi activeze brd-netul si sa imi emita un card embosat cauta vreo 20 de minute niste documente generale despre comisioane. Completeaza ea formularele in locul meu, eu semnez, o intreb de ce ma taxeaza cu nspe mii de comisioane mai ales intr-o perioada in care bancile ar trebuii sa isi fidelizeze clientii, ea imi raspunde sec ca din asta traiesc bancile si plec mai departe.
Per total o experienta cat de cat placuta. Comisioanele si taxele insa … penale.

Desi titlul nu inspira foarte multe, trailerul noului film romanesc “Pescuit Sportiv (Hooked)” promite cate ceva:

Maine ma duc la BRD Dorobanti sa ma joc un pic cu ei … voi reveni