Exact cand vroiam sa ma mut in Zimbabwe uite ce se intampla …

BBC southern Africa correspondent Peter Biles says the Zimbabwean dollar has become a laughing stock. A Z$100 trillion note was recently introduced.

Until now only licensed businesses could accept foreign currencies, although it was common practice.

Restul aici.

Ca tot spuneam aici si aici despre minunata noastra companie de transport aerian Tarom, iata astazi ca mi se adeveresc “temerile” :

Compania TAROM ar putea ajunge in pragul falimentului din cauza situatiei financiare dramatice in care se afla. Potrivit unor surse avizate, TAROM a inregistrat, anul trecut, pierderi de circa 70 milioane de dolari. „Lipsa unei politici comerciale si managementul defectuos au dus la pierderi de zeci de milioane de dolari, pe care TAROM le mascheaza. Numarul pasagerilor a scazut la jumatate. Biletele de avion sunt foarte scumpe. Au existat destinatii pe care au calatorit si 11 pasageri”, ne-au spus sursele citate.

Asta in conditiile in care

…ratele avioanelor din flota sunt platite cu bani de la bugetul de stat.

Dar nu mai conteaza ca

biletele de avion sunt foarte scumpe. Un bilet dus-intors pe ruta Bucuresti-Paris, cumparat in ziua plecarii, costa aproximativ 400 de euro. Pe aceeasi ruta, la o companie low-cost, un bilet costa pana in 200 de euro. Nu exista o strategie.

Restul aici.

Ieri de dimineata la ora 6 (in timp ce inca dormeam, nu am fetishuri cu trezitul la ore timpurii) imi suna telefonul. La capatul celalalt un nene:
- Alo, Geta ?

- Nu, e greseala ….

- Aaaa … (si inchide)

Ii multumesc pe aceasta cale domnului cu prefix de Dolj care m-a apelat si ii transmit un sincer “Geta-i sormea bai !”

… Sau cum sa iti tragi un glont in picior.

Dupa ce imi fac minunata escapada de seara in Cora Militari, imi aduc aminte ca trebuie sa fac o depunere intr-un cont BCR si o extragere dintr-un cont BRD de al meu.
Bineinteles ca in momentul in care mi s-a propus sa imi deschid cont la BRD am rationat foarte gresit pe sistemul – e la fel ca la danezi, fie faci totul on-line, fie poti face orice modificare, extragere depunere la orice sucursala. Gresit! Evident de altfel.

Intru in micul birou BRD din Cora unde doua functionare trebaluiau din greu la ghisee. Astept la coada 10 minute (desi in fata mea erau doar cate o persoana la fiecare ghiseu), pentru ca mai apoi sa imi pot rezolva problemele. Gresit. Nu poti face depunere intr-un cont BCR decat daca ai cont deschis la agentia BRD Cora Militari. Logic nu ? Adica nu conteaza ce conturi ai tu pe unde, daca vrei sa faci vreo depunere intr-un cont neaparat trebuie sa fie la agentia LOR. Altfel trebuie sa te duci la BCR. Ok zic, asta se rezolva. Acum hai sa retragem niste bani din contul meu (la care nu am atasat nici un card din pacate). Nope. Nici asta nu merge. Daca vreti sa retrageti bani de la ghiseu, trebuie sa aveti cont la agentia BRD Cora Militari.

Intrebarea mea este: DE CE ? De ce se numeste agentie, filiala sau sucursala, daca contul tau este imposibil de accesat? Daca ma duc in Sighetul Marmotelor, raman fara bani, nu am card si vreau sa scot bani de la BRD-ul local, ce se intampla ? Trebuie sa vin pana la Bucuresti pentru a scoate niste bani ? Romanisme…

In minunatul loc de munca pe care il frecventez zilnic fie care vreau sau nu, fie ca am chef sau nu, exista un perimetru de … securitate (sa ii spunem), in care nu intra chiar asa oricine, pentru ca altfel nu ar mai fi perimetru de securitate si barierele din ambele intrari ale “biznis citiului” (cum le place lor sa zica) ar fi total inutile precum si angajatii care le pazesc si apasa pe boton cand e cazu.

Eu, ca un minunat angajat ce sunt al plantatiei anonime, mai vin din cand in cand cu masina la acest minunat loc si sunt nevoit sa trec de bariera securizata al perimetrului mai sus amintit.

Acum, la aceste bariere lucreaza personal al unei firme de securitate ce nu merita amintita, personal pe care il vom numi de acum incolo, batengard, portar, gigica, gelu, Ionel, Dorel si alte variatii care ne-or veni la degete.

Existenta acestor aratari (deja am facut o variatie) in poarta plantatiei sunt direct dependente de faptul ca barierele nu sunt automate, nu exista carduri de acces, ci barierele se ridica prin apasarea unui boton magic aflat in cosmelia lui Gigel care pazeste bariera.

Batengarzii astia sunt de trei feluri:

- Gigelul miserupist – de care imi place cel mai mult. Nu se stie niciodata pe ce baza da drumu unor masini sau le blocheaza pe altele, exista posibilitatea ca acest tip de Gigel sa fie dotat cu memorie vizuala si sa isi dea seama ca anumite masini intra in fiecare zi, si daca intra in fiecare zi si ies in fiecare zi, sansa ca acea masina sa fie una capcana dotata cu bomba ca in stirile despre fisia Gaza, este una destul de mica, prin urmare masina respectiva nu prezinta un pericol. Ideea este ca Gigelul miserupist deschide bariera fara sa mai iasa din cosmelie, fara sa te intrebe de sanatate, fara sa ii mai arati legitimatia .. fara nimic. Este fie extrem de lenes, fie putin istet, fie ambee, oricum ne place.

- Portarul actor -este de nivel mediu. Aceasta specie iti da impresia ca stie ce face, si te intreaba ce e cu tine prin perimetrul lui … fara sa iti dea impresia ca ar vrea sa iti dea voie sa intri cu masina in parcare. Acest tip de Ionel asteapta fie sa ii arati legitimatia care arata ca muncesti in zona, fie asteapta o explicatie gen “sunt de la celalalt sediu” sau “sunt in vizita” ori o variatiune a acestora, chiar daca a mai auzit aceeasi explicatie de la vreo 100 de insi si ieri. Iti creeaza impresia ca nu te-a oprit degeaba, ca isi face treaba si ca explicatia ta este una foarte originala, impresionanta si ca de abia asteapta sa iti deschida bariera. Viata lui este un teatru si asteapta aceelasi nivel de actoricie si de la tine. Exista riscul sa nu te ridici la inaltimea impersonarii pe care o accepta el, si sa iti refuze pe un ton sec intrarea.

- Portarul vigilent – ultima categorie si cea mai periculoasa. Portarul vigilent a trudit o viata intreaga sa ajunga unde este. A absolvit cu greu 8 clase, si a urmat o cale initiatica in viata care i-a permis accesul la inaltul rang de portar la bariera (pentru ca stim cu totii nu oricine poate ajunge acolo asa direct, ai nevoie de niscaiva dorinta interioara si o pasiune acerba pentru acest domeniu), iar acum isi ia datoria in serios, nu doar pentru salariul exorbitant pe care il primeste, cat pentru nevoia extraordinara de iti arata cunostiintele lui de securitate si puterea cu care a fost investit de catre te miri ce patron de firma (de securitate).  Faptul ca de el depinde intrarea ta intr-un anumit spatiu, ii confera  atat o aura angelica, precum a Sfantului Petru ce vegheaza la poarta raiului, cat si demonica precum a lui Cerberus. El este adevarul si dreptatea, alfa si omega, zero si unu. Este greu sa intelegi viata portarului vigilent intrucat sufletul lui relationeaza cu adevaruri supreme si filosofii autentice despre viata. Viseaza in sinea lui, sa ajunga Gigel la o institutie importanta (gen o banca sau la NASA de ce nu), unde sa aiba in dotare un spray cu piper si un baston, si unde sa poata refuza accesul oricui printr-un interfon, fara a se mai ridica de pe scaun si fara ca intrusii sa ii vada fata. Situatia ideala pentru portarul vigilent este sa nu intre nimeni in perimetrul asigurat de el, pe sistemul, nu e nimeni in parcare – obiectivul meu este asigurat – suntem cu to(n)tii in siguranta.

Exact cand ma pregateam sa laud Ghelir.ro de unde am cumparat recent un produs, au comis-o si ei.
Criza asta …

Dimineata de Bucuresti este diferita de dimineata de Copenhaga. Clar. Daca dimineata de Copenhaga era un calvar ambulant fara cafea tigari si stiri, am aflat ca dimineata de Bucuresti poate fi mai mult decat decenta cu doua zambete, doua tigari si un canal de muzica ce canta aiurea in background pana cand fac ochi si incep sa cant cu el.
Dimineata de Bucuresti nu are nevoie de televizor pana la urma (foarte foarte ciudat – cred ca cei de la CNN imi duc dorul), poti doar sa te uiti pe geam la furnicarul de masini care trece prin fata blocului, este divertisment pe sistemul viata bate filmul.

Daca pleci cu masina devreme ajungi la munca tarziu, daca pleci tarziu ajungi la munca tot tarziu (unul dintre paradoxurile explicabile ale bulevardului Iuliu Maniu).  Metroul nu se supune aceleiasi randuiri, prin urmare nu este fun, nici nu il mai mentionam.

Dimineata de Copenhaga era pe cat de alerta pe atat de linistita. Dimineata de Bucuresti este invers.

Dimineata de Copenhaga avea atat de putine detalii iesite din comun incat le cautam cu disperare, pe cand dimineata de Bucuresti are atat de multe detalii incat le impingi in comun pentru ca altfel ai risca sa fii asaltat de ganduri cu masini ce iti taie fata, asfalt alunecos pe care nu s-a aruncat nimic, facturi neplatite, etc etc.

Atunci cand intarzii va fi acel portar la bariera despre care nu am mai vorbit dar o sa vorbesc in viitor, care intr-un mod mai mult sau mai putin random nu da voie masinilor sa intre in parcare pe motiv ca nu aveti aia (gesticuland, si desenand cu mainile in aer un dreptunghi pe care scrie ca ai voie sa intrii … trebuie sa imi fac si eu unu din ala). Atunci cand nu intarzii ai cea mai mare sansa sa dai peste portarul de treaba care deschide bariera fara nici macar sa ii explici ce e cu tine, de unde vii si cat stai.

Sigla de la Citibank s-a stins. Sau cel putin asa era aseara. Criza economica (un lait motiv al zilelor noastre) a lovit si aici. Accenture in schimb lumneaza nestingherit. Mai bine de noi … nu avem sigla deloc.

Reintrat de curand in vartejul televiziunilor romanesti care alearga dupa rating, la fel cum altii pe online alearga dupa trafic, ma uimeste numarul televiziunilor aparute nou (ma rog, pentru mine sunt noi) gen Euforia TV si GSP 1 (si 2 de ce nu), si ma scarbesc ce ajung sa faca unii pentru rating.
Acum stim cu totii ca se poate ajunge departe rau cand te apuci de facut un post de televiziune, iar asta s-a putut vedea cu ochiu’ liber acum cateva zile cand o domnisoara de pe la N24 a dat cu telefonul de pamant in direct, dar eu unul cand ajung sa vad asa ceva  ma scarbesc subit si imi vine sa inchid televizorul.

Era clar ca dupa gafa emag de ieri mai trebuia sa vina inca o companie care sa isi dea in petec pe partea de e-mail marketing … si astazi e randul Vodafone:

E-mail primit in urma cu 8 ore

Landing page-ul

Frumos, nu ?