Tot mai multi tineri vad familia ca pe o sursa a privatiunilor personale si nu sunt dispusi la sacrificii pentru a avea copii. Numarul casatoriilor este in scadere, iar modelul occidental, cu un singur copil pe familie, ar putea reduce numarul romanilor la jumatate pana la jumatatea secolului. Autoritatile recunosc ca Romania se confrunta cu o grava criza demografica…
si..
In primul rand, este vorba despre un deficit al locuintelor: tinerii nu au loc sa creasca un copil, atunci cand locuiesc in apartamente meschine de bloc impreuna cu parintii, si nu au bani pentru a achizitiona o locuinta personala. Potrivit agentilor imobiliari, la nivelul tarii este nevoie de circa un milion de locuinte, iar preturile apartamentelor s-ar putea dubla pana in 2012. Gradinitele nu sunt accesibile, iar salariile majoritatii parintilor nu le permit acestora sa cumpere scutece de unica folosinta, mancare speciala pentru copii
sursa: Gardianul
Stateam acum ceva timp si ma gandeam cam cat o sa dureze ca mentalitatea danezilor (si a statelor din jur in speta) sa ajunga si la noi. Cand vorbesc de mentalitate, ma refer in acest caz la conceptul de familie si de a avea un copil doi sau mai multi.
La ora actuala in Danemarca situatia este destul de nasoala din punct de vedere demografic: sunt in mare cam 5 milioane de locuitori, dintre care foarte multi dintre ei sunt imigranti, ce au venit aici in urma cu 15-20 de ani sau mai mult si care si-au intemeiat familii, si au copii si nepoti.
Pe partea cealalta, gasim danezii (“originali” sa le spunem)pentru care la ora actuala casatoria si intemeierea unei familii nu reprezinta decat o piedica, si o responsabilitate in plus pe urmatorul sistem:
“De ce sa ma lege pe mine un act si un juramant, si sa nu pot pleca de langa persoana care sta langa mine de x ani de zile mult mai usor ?”
Referitor la articolul respectiv exista intr-adevar o diferenta majora intre cele doua tendinte. Romanul se uita intai la bani si dupa aia la comoditati, pe cand danezul are deja banii si se uita direct la comoditati si cum i-ar fi “LUI” ca persoana mai bine.
Ma asteptam totusi sa mai dureze ceva ani pana cand gandirea “de ce sa ma leg la cap cu o nunta” sa ajunga si la romani, dar se pare ca pe baza unei economii slabe si a unei situatii sociale proaste romanu’ prefera sa zica NU, in loc de DA, mai devreme decat trebuie.