Rezumat

Am folosit scuza “Pastele nostru nu este Pastele vostru”, in a fugi cateva zile acasa in Romania. Am gasit bilete super-ok si joi de dimineata cand soarele inca se mai stergea la ochi si casca nedumerit eram in aeroport facand check-inuri si baggage-dropuri in timp ce o sunam pe mama sa o asigur ca sunt la munca (da, a fost o surpriza). Avionul SAS, mult mai mare decat cel cu care zburam in mod obisnuit (ce e drept al altei companii aeriene), si-a facut treaba cu brio, aruncadu-mi fundul 3000 de km in 2 ore 45 asa cum promisese. Iar Bucurestiul, era asa cum mi-l aminteam. Aglomerat la maxim, si ploios (nu stiu de ce dar de fiecare data cand sunt prin Bucuresti nu e cald). Pentru prima oara am facut un exercitiu de modestie si rabdare in numele surprizei mai sus amintite si am luat autobuzul spre Constanta, care si-a mai dedicat 3 ore din viata mea pentru a ajunge la destinatie, timp in care mai aveam putin si muscam din scaun de plictiseala. In fine.
Totul s-a meritat spre a vedea uimirea de pe fetele alor mei. Uimire care a durat … vreo cateva ore bune .
M-am plimbat cu Skoduta, am fost la Biserica, am mancat… am realizat ca trebuia sa profit de cele 2 zile libere pe care le am (adica azi 1 Mai si maine), ca sa imi extind biletul pana Sambata si bineinteles ca nu s-a putut (overbooked), parut rau, cazut in depresie, ridicat din depresie si mers mai departe, iar acum ajuns inapoi in Copenhaga.
Urcat in Fiatul meu inca mai incerc sa dau muzica mai incet de pe volan si sa bag in “marshallier” in stanga sus in loc de dreapta jos. Oh well … it was good while it lasted.