Citeam printre altele in dimineata un alt articol de mare angajament despre a 2-a sesiune de Bacalaureat, unde bineinteles ca s-a copiat ca in codru, la fel ca in prima sesiune de altfel.
Spre exemplificare, profesorul Radulescu a semnalat situatia la unele din centrele de evaluare din judetul Iasi, unde la proba scrisa de la Romana au fost gasite maldare de fituici pe holuri si in grupurile sanitare. Potrivit situatiei date de inspectoratul scolar judetean, au fost prinsi copiind doar sase candidati din centrele organizate la Colegiul Tehnic de Electronica si Telecomunicatii, de la Grupul Scolar Nicolina si de la Grupul Scolar “Dimitrie Leonida”.
Nimic nu este nou pana aici. De ani buni se copiaza si la capacitate si la Bacalaureat de cele mai multe ori in functie de bulan. Si eu am copiat la BAC, nu din carte si nu in nesimtire dar ni s-a permis sa vorbim intre noi, atata timp cat presedintele de comisie nu era prin preajma, prin urmare consider ca am copiat.
Problema insa nu este aici. Exista o preconceptie in Romania ca toti absolventii de liceu si facultate, oricare ar fi aceea, trebuie sa ajung intr-o pozitie de conducere, de preferinta cat mai rapid dupa terminarea studiilor. Nu conteaza daca respectivii au ceva in cap, daca au invatat ceva de pe urma anilor pe care i-au petrecut in liceu / facultate, daca au ceva experienta, nu frate, toata lumea trebuie sa fie sef, si nu orice sef, ci unul cat mai mare, chiar daca asta implica spagi, pile, pupat in cur, sau dat la gioale celorlalti colegi care vor aceeasi pozitie.
Genul asta de gandire ii fac pe cei din multinationale sa lucreze prosteste peste program pana la epuizare – “ca sa vada seful” – iar cand unul incepe, ceilalti nu comenteaza si se conformeaza umil, si deodata munca pana la 9 seara pe plantatia firmei devine normalitate.
Genul asta de gandire ii fac pe pustii de 18-24 de ani sa creada ca daca taticu i-a cumparat BMW sau Passat la majorat, inseamna ca el are stofa si cap sa conduca nu un departament ci o intreaga afacere.
Romania are nevoie si de electricieni, instalatori, mecanici, zugravi, tamplari sau croitori. Nu toti trebuie sa aiba un master in domeniul sau, sau firma sa proprie unde el e sef pe plantatie. Au nevoie de o profesionala, si de un salariu decent. Atat. Dar romanului ii este greu sa inteleaga ca nu exista nici un fel de rusine in a fi electrician sau tamplar. Cel care te judeca, aruncandu-ti priviri superioare dinspre Mercedesul sau inspre Kia ta, este cel mai probabil un ignorant care nu a muncit nici macar o zi in adevaratul sens al cuvantului. Ce nu a inteles romanul, este ca fericirea nu sta in a avea o vila care poate rivaliza cu a lui Becali, in a iti face concediul in fiecare an in Caraibe sau in avea un lant de aur cat furtunul de la hidrant.
In viata ai doua optiuni : inveti si incerci sa ajungi undeva in functie de cat te duce capul, sau nu percutezi si atunci intri intr-o etapa critica. Aceea de a iti accepta limitele si a te orienta la ceva care sa iti puna in mod legal o paine pe masa. Nu exista nici o rusine in a spune in orice situatie : “sunt tamplar”. <- Punct. Nu tamplar sef, nu tamplar artist, nu maistru tamplar, doar tamplar. Dar asta o problema de mentalitate, ce nu se va schimba pana cand romanul nu isi va accepta conditia, de traitor intr-o tara in care nu toata lumea trebuie sa fie manager, si va invata sa fie fericit si sa aprecieze ceea ce are el, nu ceea ce are vecinul.
De cand traiesc in Danemarca m-am lovit de multi oameni din serviciul public care aveau o liniste debordanta chiar daca jobul lor nu era cel mai ilustru. Initial i-am judecat (obisnuit fiind cu Romania unde singurii maturatori de pe strada sunt tiganii), insa mai apoi am inteles cat de fericiti erau oamenii astia cu ceea ce faceau si cum traiau. Nu aveau nevoie de apartamente luxoase, de masini scumpe sau de iPhone. Pur si simplu isi faceau treaba, realizand fie ca asta si-au dorit sa faca in viata, fie ca nu i-a dus capul la mai mult. Nu aveau nevoie de un job de manager ca sa iti zambeasca ziua pe strada cand ei golesc cosurile de gunoi, taie iarba sau vopsesc gardul. Pur si simplu iti zambesc pentru ca sunt multumiti cu ce au… nu cu ce nu au.