Si in sfarsit dupa aproximativ 2 saptamani, m-am intors pe plantatie, in frumoasa Copenhaga.
Primele observatii: ziua este mai lunga, intrucat aseara la 5 inca era lumina.
Sa revenim insa la Romania, si la prea-minunatul meu concediu. In afara de faptul ca Facultatea Ovidius din Constanta arata ca un buncar de depozitare a prostiei omenesti atat pe dinafara cat si pe dinauntru, veceurile sunt excrementale (la propriu), pisoarul de la barbati avand conexiune directa la podea, peste si pe langa picioarele celui asuprit de presiunea mictionarii. In functie de sectia unde iti salasluiesti viata, poti sa aflii daca ai sau nu examene, cand sunt programate, sau eventual daca s-au reprogramat datorita unor misterioase circumstante, insa sa nu te puna naiba sa te duci la secretariat ca nu ai sa mai vezi atat sictir pe centimetru patrat in viata ta.
Am auzit ca prin Bucuresti chiar exista facultati, nu numai cu numele, ci si cu un sistem de informare si decizie relativ bine pus la punct, in care profesorii nu vor doar sa le cumperi cartile si cursurile extra-piperate doar ca sa te primeasca in examen, ci chiar vin la “ore” si mai si inveti ceva pe acolo. In Constanta tind sa cred ca nu exista.
In Bucuresti, duminica se circula lejer. Am evitat centura catre Otopeni de teama ca as putea sta blocat intre tiruri si camioane vreo ora si bine am facut.
Pe Otopeni cand asteptam sa imi fac check-in-ul a picat curentul. Aveau generator de back-up (lucru chiar ciudat pentru ei), si le mergea aproximativ tot, mai putin printerul de la check-in, astfel ca faceau cartile de imbarcare cu pixul. Dupa ce treci de check-ul de securitate poti sa iti cumperi cate cartoane de tigari vrei… nu te intreaba nimeni de nimic. Un nectar Granini de 200 de ml (cred), era 110.000 rol, un Ice Tea era 150.000 rol. Dupa ce ma asezasem ca omul sa fumez o tigare si sa sorb o gura de suc ma cheama la poarta. Uitandu-ma la ceas observ ca mai erau cel putin 45 de minute pana la decolare. La poarta m-au chemat sa imi dea cartea de imbarcare scrisa la imprimanta (deoarece pentru ei era “important”).
Avionul a decolat cu o intarziere de 45 de minute si cand sa aterizeze in CPH cam uitase pilotul sa franeze.
Incepe sa ma enerveze Cimberul.
Acasa toate bune, masina la locul ei, totul intact … de dimineata aveam stopul spart. Ge ge!
Astazi am intrat in mormanu-mi de mailuri. Wish me luck !
ce zici tu acolo se intampla la sediul vechi al universitatii si probabil ca si pe la campus. Eu am cladire separata, noua si chiar nu am probleme de genul celor enumerate mai sus de tine
Scuze, my bad. Eu vorbeam de campus.
Nu ai gresit, insa ce ai relatat tu acolo nu se intampla peste tot. Stau si ma gandesc ca la campus si la sediul vechi sunt cateva grupuri sanitare pe care le folosesc cateva mii de persoane si nu poti avea pretentia ca toti sa fie educati. La mine sunt maxim 1300-1500 de studenti inscrisi din care vin mai putin de 1/4 intr-o zi la scoala asa ca nu prea ne confruntam cu grupuri sanitare mizere. Cat despre profesori, pana acum, in 2 ani si jumatate nu am intalnit din aceia care bat cu pumnul in masa sa le cumperi publicatiile. Sunt destul de corecti si la notare, insa ca peste tot in Romania, exista si cazuri extraordinare
)
ah, despre sistemul de informare… cel mai bine o duc cei de la facultatea de matematica si informatica. lor, la 1 octombrie, li se inmaneaza un cd parca sau ceva de genul asta in care au orarul, structura anului universitar in curs, materiile, creditele, nu stiu daca si bibliografii si chestii de genul asta. in fine din cate stiam eu parca li se trimitea in mail programarea examenelor si eventualele modificari. si asta nu e de ieri. eu cand eram anul 1, deja se proceda asa de ceva vreme.