Nu s-a mai intamplat de foarte mult timp. Sa ma trezesc dimineata ca dupa o noapte de betie (desi nu am baut nimic aseara), si sa nu am absolut nici un chef sa ma misc de acolo. Era prea bine. Undeva in strafundul mintii mele constiinta incerca sa iasa la suprafata fara a fi ajutata de nici o cafea, pentru ca evident imi era prea lene sa imi fac … you have to go to work. Uitandu-ma fugitiv la ceas aflu ca nu mai am timp de dush, si ma imbrac rapid cu gandul de a pleca spre munca. God damnit… e prea greu, mai ales ca aveam senzatia aia de dimineata cand e somnul foarte dulce, dar eu deja stateam in fata colectiei de parfumuri si incercam sa ma decid daca D&G se asorteaza mai bine cu pollo-ul meu sau ar trebuii sa merg pe Paul Smith in dimineata asta. Intr-un final D&G castiga prin neprezentarea celeilalte optiuni in raza mainii mele (trebuia sa ma intind).
Ies din bloc si imi aprind o tigara, pe care o fumez pe nerasuflate pana la statia de metrou, gandindu-ma cat de naspa e sa fumezi fara sa iti fi baut cafeaua inainte. Sa ii ia dracu pe suedezii care isi parcheaza pe strada la mine Audi-urile A4, A6, A8 … de stiu ca trec in fiecare dimineata pe acolo si ma oftic. De ce dracu traiesc eu in Danemarca ?
Ma rog sa bata vantul din spatele meu ca sa imi faca corvoada de a imi cara kilogramele mai usoara. No luck.
Intr-un final ajung la munca. Doamne sper ca este cafea! Evrika! Este.
Dar aici nu este nimeni … sunt singur.