Nu stiu…

Nu stiu ce sa cred in primul rand. Totul este atat de natural si in aceelasi timp atat de strain de mine. Incet incet incep sa renunt, insa amintirile si promisiunile facute in trecut nu mor. Ma obisnuisem, si totusi asta e ce imi doresc … oare ? E ciudat… normal ca e, totul la mine trebuie sa fie ciudat. Sau poate doar privesc eu ca fiind ciudat. Ciudate ganduri. Am fost revoltat initial, desii am invatat sa joc roluri multe si pe unele extrem de bine spre propria-mi surprindere. Sunt mandru de faptul ca am stiu sa nu ma complac in aceele roluri. Acum am luat lucrurile asa cum sunt … ca e bine ca e rau …
Variatiunea de ganduri din capul meu in ultimul timp atinge cifre binare.
E o schimbare …