I was asked by a friend to write this a little time ago… and although it is in Romanian I am going to post it here in respect to the fact that I do not want to loose it if I format my computer.
Cine sunt eu …
Buna intrebare… cine sunt eu oare ?
Daca o privim din punct de vedere fizic, sunt un o persoana de sex masculin, in varsta de 19 ani, nascut pe 16 iunie 1986 – prin urmare am aproape 20 de ani, inalt de 1,84m , 90 de kg ochii albastrii si par saten. Asta ar fi descrierea mea fizica sumara, simplu si la obiect. In fapt, eu sunt cu totul altceva. Sunt trup, suflet si ratiune, pentru ca datorita ultimelor trenduri in domeniu, ca sa fii diferit de animale, asa trebuie sa te descrii. Cu trupul am inceput, si simt ca este destul ceea ce am spus anterior. Sa trecem mai departe, la suflet.
Imi place sa cred ca in fiecare dintre noi se salasluieste o samanta de rau si doua seminte ale binelui. Spun asta pentru ca facand o mica pararela intre sufletul meu si un pamant agricol, o sa ne dam seama ca samanta raului creste si fara apa si fara caldura si fara ca pamantul sa fie afanat, in timp ce semintele binelui sunt greu de plantat, greu de protejat si crescut si cel mai important, greu de obtinut un produs finit din ele. De aceea este nevoie de doua. Raul, creste usor in sufletul meu, il simt in fiecare zi ca sta ascuns dupa un perete, asteptand momentul oportun in care sa isi faca aparitia si sa imi dicteze dorinta. Asta, datorita faptului ca am ales ceea ce cred eu, ca este binele in sufletul meu, pentru a trece prin prisma lui, ceilalti oameni si relatiile mele cu ei. Sunt prins intre cele doua extreme totusi, ca orice alt pamantean, insa ma mandresc cu faptul ca reusesc, pe zi ce trece sa imi mentin verticalitatea. Imi consider sufletul, un loc, ca o camera in mine unde am un scaun pe care ma asez, de fiecare data cand fac ceva in lumea reala. Fara sa vreau sau nu, acolo este locul unde ma uit de fiecare data cand mint sau cand dezamagesc, cand ma bucur sau iubesc. Scaunul din mintea mea, este lucrul care ma cunoaste cel mai bine in lumea asta. Este cel, fata de care nu pot sa ascund nimic, pentru ca daca am impresia ca il insel, ma insel de fapt pe mine intrucat el stie ce fac eu. El stie pe cine doresc, pe cine urasc sau pe cine apreciez. In rest, este numai fum. Prin urmare imi place sa cred ca sunt un suflet preponderent bun. M-am dat raului in cvasii-ocazii si desii era foarte placut, intrucat numai gaseam scaunul din mintea mea ca fiind important, am sfarsit prin a ma impiedica de el de fiecare data. Rational, e greu sa ma decid cine sunt intrucat, in zilele noastre ratiunea numai este o virtute acceptata general. Fiecare isi are ratiunea lui, oare si eu sunt la fel ? De obicei ma indentific rational cu majoritatea oamenilor de langa mine, si spun de obicei pentru ca sunt si exceptii, despre care nu o sa vorbesc pentru ca fac parte din educatia si experienta mea de viata ca individ, prin urmare nici nu as putea sa fiu obiectiv. Ca om, imi place increderea, imi place comunicarea, traiesc pentru a comunica, pentru a sti ce se intampla in viata celorlalti, pentru a ajuta si a fi ajutat in schimb, pentru a iubi, dar nu cu vorba, ci cu sufletul. Sunt plictisitor, imi place stabilitatea, imi place sa stiu pe ce pasesc dar nu dispretuiesc riscul si nici nu imi este teama de el. Sunt apa si pamant, cenusa si foc, ras si plans, sunt o lacrima pe obrazul unui copil, sunt o picatura intr-o mare, sunt o pasare, ce spre cer zbora neincetat, nestiind ca cerul este sfarsitul. O sa ma opresc aici, deoarece sunt doar un om.
Mihai Teodor Tanase – Copenhaga 2006
Eu am scris odata o poezie de genu asta.
Insa era cu inspiratii pure psihologice(ce ii invatza pastia la scoala)
Cateodata e bine sa fii rau. Altadata e rau sa fii bun. Oricum nu tu vei decide asta la sfarsit…
…”sunt o pasare, ce spre cer zboara neincetat, nestiind ca cerul este sfarsitul.”…ce poate fi mai pur decat aceasta imagine? Oare nu ar fi viata mai searbada daca nu ne-am avanta in situatii necunoscute si nu am aspira mereu spre acel cer? Pe de alta parte, uneori e bine sa alegem cai diferite spre acea destinatie eterna, macar pentru a evita repetarea anumitor suferinte, daca nu pentru a crea noi experiente.
… poate ai vrut sa scrii “un om”.
.
).
Am observat ca la inceput apare articolul “un” inainte de “o persoana”. Sa fie o ramasita a gandului tau anterior, care pendula intre “baiat” si “barbat”, fara a se putea hotari? Hmmm…poate ca nu e vorba de asta, poate gandesc prin prisma analizelor de text din ultima vreme
In acelasi timp, nu cred ca este foarte clar daca acel scaun se afla in sufletul sau in mintea ta: “imi consider sufletul, un loc, ca o camera in mine unde am un scaun” – ” scaunul din mintea mea”. Sa existe oare o micuta confuzie, sau sa fie vorba de doua scaune? Daca este al doilea caz, unul dintre ele ar putea fi transformat intr-un sezlong, de exemplu, doar pentru a nu face greseala de-a te aseza pe cel care nu se potriveste unui anumit moment. Este foarte posibil si ca eu sa fi scapat din vedere cuvintele prin care tu ai facut distinctia respectiva
Pentru a incheia… se pare ca cele doua seminte au inmugurit frumos (stiu ca semintele nu inmuguresc, dar lasa metafora asa cum e
daca iti amintesti si eu am scris un articol cu acelasi titlu acum cativa ani in Cuget liber
) remember? ce vremuri
)